Poezie La Izvorul mântuirii

La Izvorul mântuirii.



La cel mai dulce Izvor

Cel al slavei cristaline,

Smerit mă plec doritor

Sa sorb picături divine.



Fiind cu setea potolită

Prin cercări lauri adun,

Cu inima-n har întărită

De Dumnezeul cel bun.



Vestesc la toţi bucuria

Scumpă sufletului meu,

Că-n Izvor îmi stă tăria

Trecerii-n nevoi şi greu.



Cine bea din apa sfântă,

Al său suflet, îşi adapă,

Cu nădejdea neînfrântă

Că acest Izvor nu seacă.



Fiind Izvor, al mântuirii

Din crucea dela Calvar,

Curge-n teascul izbăvirii

De Isus, călcat prin har



Nimeni nu îl poate-opri

Căci el vine de la cruce,

Şi-n nădejdea de-a trăi

E Izvorul, sfânt şi dulce.



Flavius Laurian Duverna

31 octombrie 2007