Poezie Ruga de seară (4)

Fă-mă, Doamne, mandolină,

Fă-mă lacrimă de flaut

Fă-mă cântec de lumină

Bunătatea Ta s-o laud.



Fă-mă lâna din velinţă

Fă-mă pâinea din cuvânt

Necârtind în suferinţă

Ci-ndurarea Ta s-o cânt.



Fă-mă Tu ciopor de astru,

Fă-mă, Doamne, curcubeu

Ca în alb din crin albastru

Să mă sting zâmbind mereu.



Dă-mi vederea cea înaltă

Sufletul să-mi luminez

Şi apoi cu gând şi faptă

Frumuseţea-Ţi să pictez.



Fă-mă Sfinte Vistier

Ram de rugă, de se poate,

Necurmat să pot să-Ţi cer

Ştersul vinei lumii toate.



Fă-mă Tu cu cerul una,

Sub copaia lui să stau,

Şi-nsetat pe totdeauna

Din iubirea Ta să beau.