Poezie UN STROP DIN IZVORUL LUMINII

Un strop din izvorul Luminii.



Ps.57.11. „Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule,

peste tot pământul să se întindă slava Ta!"



O salcie plecată spre râu,

O salcie plângătoare.

Veghează pe mal de râu

O apă curgătoare.

Ce curge la vale şi duce cu ea,

Tot ce s-a scurs mereu

De pe deal, mizeria.

Mereu, mereu...



Dar un râu cristalin

Izvorât din izvorul luminii

Curge sublim,

Plin de sacrificiul iubirii.

Poţi sorbi din apă,

Fără teamă,

E apă curată.

Izvorul mă cheamă...



El curge tot mai puternic,

Stau la mal, ca orbul Bartimeu,

S-aud glasul Celui Veşnic,

Vreau să sorb din apă şi eu.

Parcă mi-e teamă,

Din apa vieţii să sorb,

Dar un glas mă cheamă,

Mă-ndeamnă să sorb.



Ca şi Bartimeu, cer ajutor.

Doamne, să sorb vreau şi eu,

Apă din al Tău izvor.

Şi aşteptat la mal tot mereu.

Am nevoie de ajutor,

De lumină cerească,

Să-mi aline al meu dor.

Neprihănirea să crească.



Nici un spic de grâu,

Nu plânge sub secerătoare.

Doar salcia la margini de râu

E salcie plângătoare.

Din opera Iubire,

Grâul cântă o arie cu foc.

Salcia plecată, stă în neclintire.

Iar eu spre Isus, mă-ntorc.



La Tine, Domnul meu Viu.

Mă-drept cu ardoare.

Doresc un bob ca să fiu,

Un bob de grâu în ogoare.

M-aplec spre râul veşniciei

Să sorb din apa vieţii.

Să cânt imnul bucuriei,

În zorii dimineţii.



Neclintită vreau să fiu,

În faţa păcatului.

S-ascult de Cel ce e Viu,

Să-I dau Slavă Împăratului.

Firea-mi s-o răstignesc,

Pe rug să se usuce,

În neprihănire să trăiesc

Sub cruce.



Te implor să te înduri,

Pe genunchi m-aplec umilă.

Tu cunoşti cîte gânduri,

Se îndreaptă spre Lumină.

Fă să strălucească Faţa Ta,

Să sorb din izvorul Luminii.

Să se-nalţe Slava Ta,

Revarsă fluviul Iubirii.



Un strop din izvorul Luminii

Aş vrea să sorb ca să curg.

De dorul adânc al inimii,

Din zori până-n amurg.

În versul meu, Adevărul

Izvorât din iubirea Ta Sfântă,

Să-şi aibă versul mersul,

Ridicat pe stâncă.



Cu bucuria mântuirii

Să se umple Universul.

Din puritatea sfinţirii

Fă-mi Doamne şi versul.

Dă-mi din lumina Ta

Lumină,

Să se-nalţe Slava Ta.

Lumină din Lumină.



Înaltă-Te peste ceruri,

Fă din mine, tot ce vrei.

În cele din urmă vremuri,

Ai tăi sunt toţi anii mei.

Luminează-mi versul

Cu Iubire Ta,

Peste-ntreg pământul,

Să se-ntindă Slava Ta!.

Amin!