Poezie DOAMNE, TU ESTI STANCA MEA!

DOAMNE, TU EŞTI STÂNCA MEA!



Ps.18.2. Doamne Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea,

izbăvitorul meu! Dumnezeule,Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria mea, izbăvitorul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea."





Doamne Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea,

Unde sufletu-mi zdrobit a găsit izbăvirea.

Eşti locul meu de adăpost, eşti tăria mea,

Eşti stânca ce-a cuprins nemărginirea.



Eşti întăritura mea, partea mea de moştenire,

Dragostea Ta fără seamăn, mi-a dat mântuire.

Te-ai îngrijit cu milă şi-ndurare, din iubire,

Şi mi-ai deschis Uşa, ce mă duce-n-nemurire.



Tu n-ai dispreţuit inima mea, rănită şi zdrobită,

Ai pus balsam vindecător pe inima-mi mâhnită,

În mila Ta, Tu mi-ai arătat cât sunt de iubită,

Prin Jertfa de pe cruce, Tu m-ai vrut Mântuită.



Ai avut milă! Că-s doar suflare Ţi-ai amintit

Şi urgiei Tale nu i-ai dat drumul. Te-ai oprit,

Cu iubire mare şi-ndurare iertarea-i pregătit,

Şi-n braţele Tale ocrotitoare m-ai adăpostit.



Pe stâncă m-ai urcat, ştiai că nu pot ajunge,

M-ai curăţit de al meu păcat, cu al Tău sânge,

Ai şters lacrimile amare, a inimii ce plânge,

Bunătatea Ta, vindecă sufletu-mi ce se frânge.



Alerg la adăpostul aripilor Tale, Domnul meu,

Eşti scutul meu de apărare, eşti Turnul meu

Unde eu, găsesc scăpare şi alinare la greu,

Căci braţul Tău puternic mă susţine mereu.



Mă fereşti de valuri, valuri ce vor a mă strivi,

Opreşti furtuna furioasă, ce vrea a mă-ngrozi.

Mă ocroteşti cu mâna-Ţi caldă-n fiecare zi,

Opreşti vrăjmaşul crâncen, pregătit a mă lovi.



Izbăvitorul meu, mi-alini a mea durere,

Îmi dai în fiecare zi, a bivolului putere.

Ajută-mă Doamne să fac, tot ce-mi vei cere,

Voia Ta să fie-n mine stăpână pe-a mea vrere.



Pune-n mine duh de ascultare, un duh statornic

Să n-aibă putere să mă despartă de Tine, nimic.

Măreşte-mi credinţa, fă să nu scadă nici un pic,

Tu-mi întinzi mâna de cad, ca să mă ridic.



Numele Tău, Isus, fie slăvit pe întreg pământul,

S-ajungă la marginile pământului, Cuvântul!

Eşti stânca-n care mă ascund. În nimeni altul

Nu-i izbăvire, Mărire Ţie, Prea Înaltul!



Mi-ai dat lumină ochilor să privesc în sus

Şi-ncredere-n Tine, de orice mai presus.

Tot mai clar zvâcnirile vrăjmaşului răpus,

Zi de zi anunţă revenirea Ta, Isus.



Ochii privesc norii, urechile stau ciulite

La chemarea Ta, candelele sunt pregătite

Şi făcliile-s aprinse, fecioarele-s adormite,

De atâta aşteptare sunt obosite.

Somnul e-n veghe şi-s gata de zbor

Pentru ceasul în care ne-om întâlni pe nor.

Amin