Poezie Frumoasă fi-va clipa...

Frumoasă fi-va clipa reîntâlnirii sfinte

Cu-Acel ce-atât dorit-am a fi în veşnicii

Şi vom uita amarul şi clipa cea fierbinte

Trăită în cuptorul atâtor amăgiri.



Frumos va fi momentul acela mult dorit

Să-I cad pe veci în braţu-I Acelui ce m-a purtat

Prin lume, prin durere, prin greu şi suferinţă

Şi să-mi găsesc odihna în Raiu-I minunat.



O, ce splendori ne-aşteaptă, cum nici nu gândim:

Locaşuri minunate, palate şi rubini,

Dar câtă mângâiere, belşug de desfătare

O, vino drag Isuse, strigăm cu nerăbdare...



Nimic nu ne atrage aici să pribegim;

Suntem legaţi de Tine cu lanţuri de iubire

Şi dorul ne înnalţă mai sus, căci Te dorim

Să vii, căci iată, vremea de-acuma e târzie!



Se-arată florile pe câmp, e-o vreme a cântării

O, Porumbiţo, ieşi din stânci, din scorburi, din prăpastii

Căci Mirele, te-aşteaptă-n prag;

Albeşte-ţi haina,-i timpul revederii!



Nu-ţi mai ascunde faţa chiar dacă ţi-e brăzdată

De vânturile vieţii, de soarele arzător.

Puţin mai ai în lume, deci haina îţi albeşte,

Fii gata de plecare, căci vine-al nostru Domn.



Şi vom pleca Acasă; o, adu Doamne ziua

Căci pe pământu-acesta nu-i nici o mângâiere

Şi Te dorim atâta, că nu-s cuvinte-n lume

Ca să redea vreodată dorul şi-a noastră vrere.



Amin