Poezie Atunci când te simţi părăsit

Atunci când te simţi părăsit şi lacrimile curg şuvoi,

Atunci când fiecare pas, mereu te-ntoarce înapoi,

Când nu găseşti în lume leac, un prieten căruia să-i spui,

Durerea ta, necazul tău şi crezi că eşti al nimănui,



Atunci când tot ce faci e-n van şi truda ta e o himeră,

Atunci când lupta ce o duci, se pierde-n clipa pasageră,

Când strigătul ce se înalţă, din pieptul tău adânc rănit,

Se sparge-n infinite cioburi, când se loveşte de zenit,



Atunci când sufletul tânjeşte şi-n întuneric greu suspină,

Atunci când cauţi rezolvare, visând un petec de lumină,

Când tu dai totul, din iubire, o roadă-a Duhului trăită,

Primind în schimb dezamăgirea, o viaţă grea şi chinuită,



Atunci, prietene, ascultă, tu nu eşti singur în durere,

Există Cineva în ceruri, ce-ţi este pururi mângâiere,

A suferit şi El în lume, scuipat, hulit, batjocotrit,

Isus Cristos, Fiu al durerii, Om-Dumnezeu! El S-a jertfit,



A luat asupra Sa păcatul şi a murit, ca cel ce crede,

În jertfa Sa, în al Său Nume, ca să nu moară şi concede,

Intrarea-n sferele astrale, un privilegiu şi un dar,

Venit din marea Lui iubire, din dragostea fără hotar,



La El n-a fost găsit păcatul, în El n-a fost găsită vina,

Domnul S-a coborât din slavă, s-aducă pacea şi lumina,

El te priveşte, lăcrimează, aşteaptă să Îi spui necazul,

Isus a potolit furtuna, El poate tempera talazul,



Atunci când viaţa-i o ruină, când crezi că nu mai e scăpare,

Atunci când duhul tău suspină, priveşte dincolo de zare,

Vei fii cuprins de liniştirea şi pacea sfântă-a lui Cristos

Şi nu uita, că suferinţa, te prelucrează cu folos,



Vei străluci cândva în slavă, vei fii o piatră nestemată,

În diadema veşniciei, ce Domnul, Tatăl Sfânt o poartă,

Cu cât mai grea a fost cioplirea în trupul tău şi şlefuirea,

Cu-atât mai mult vei înţelege, ce mare preţ are jertfirea!



03/07/12, Barcelona