Poezie Doamne, umple-ma TU cu TINE

Doamne,

ma uit la ce mi-ai da si vad ca am din belsug,

dar in jurul meu altii duc lipsa

si totusi cu toate ca vad, nu imi pasa.

Nu pot sa plang cand fratii mei sufera,

nu pot sa zambesc cand ei se bucura.

Imi caut prieteni printre cei mari in ochii mei.

Vreau sa fiu cu cei de care am nevoie,

nu cu cei care au nevoie de mine.

Simt ca port in inima invidie

pentru cei care sunt aproape sa atinga

lucururile pe care eu mi le doresc asa de mult.

Doamne,

daca altii m-au ranit,

inca mai port ura,

nu pot sa iert,

si de fiecare data cand am ocazia, ma razbun.

Cand ma adun cu fratii mei nu mai simt ca mi-o doresc,

pentru ca ii vad inferiori si durerea lor nu e durerea mea

si bucuria lor nu e bucuria mea.

Pe unii nici nu-i cunosc.

De altii stiu ca au probleme

dar prefer sa ma fac ca nu-i cunosc nici pe ei.

Ma impiedic in micile lor abateri

de la drumul cel bun

cand eu merg pe un drum gresit.

Stiu ca in jurul meu sunt oameni care au nevoie de mine

dar eu nu mai sunt demult una cu ei.

Stiu ca un zambet

o vorba buna,

o incurajare

sau poate mai mult,

pentru cineva din jurul meu

ar insemna enorm

dar nu vreau sa le mai dau.

Si toate acestea pentru ca ceea ce iubesc

cel mai mult

sunt EU.

O stiu, eu sunt obstacolul ce sta in calea fericirii mele.

Doamne,

te rog, umple-ma TU cu TINE.