Poezie Vis de olar

Vis de olar



Când soarele fierbinte sărută pământul

Si crusta uscată zace cămaşă pe lutul

Dospit ce-aşteaptă a olarului trudă dibace,

El, din bulgăr, cu mâna-n bucăţi îl desface

Il frământă, formă îi dă şi-l descântă...

In gând, ol pe masă să ajungă, îi cântă.



Apoi, pe lespede udă îl pune, îl zvântă,

Il unge cu smalţ, pe masă de soare ferită,

La gură-i pune un guler ornat în culori

De pământ, cu brâie de sori sau de flori,

Cu grijă-l usucă, cuptoru-nfierbântă,

Focu-ntreţine căldura şi vatra-i încinge.



Cuptorul încins cu vreascuri şi joarde,

Aburul împinge afară şi olul se arde.

Lutul se coace, olaru-n gând cântă,

Pe masă s-ajungă ţinut de o toartă,

Umplut cu aghiazmă, în mână de fată,

Sau cu vin roşu din via lucrată!



La o fântână în câmpul pustiu vara,

Drumeţ ostenit la vreme de seară,

Din urcior sau ulcea agăţată, soarbă,

Un strop din apa fântânii, curată,

Setea să sece-n cerul de gura uscată,

Atârne-napoi urciorul, ulcica deşartă!



S-ajungă-n pridvoare de casă, pe-o masă,

Din olul ascuns sub buchete, revarse,

Sânzâiene şi maci, flori de câmp adunate,

De prin crânguri şi lunci însorite,

De copii pentru mame adorate,

De băieţi pentru fete iubite!



De-o fi ca vasu-n bucăţi să se spargă,

Cioburi şi ţăndări, fărâme s-ajungă,

Dup-un timp, scăpat dintr-o mână,

Oftatul părerii de rău de nu-l prindă,

In locul de unde-a plecat se întoarcă,

Si lutul cu drag înapoi îl primească!



Iarăşi din lutul udat, sub soare dospit,

De mâini frământat, în formă rotit,

Ajuns în cuptor, alt olar visător,

Menească-l în gând s-ajungă urcior

Plin sau gol, pe masă, în mână purtat,

Sau amforă zveltă cu braţe şi gâtul înalt!



Dar focu-a trecut, din cuptorul răcit,

Olarul departă cenuşa din focul spuzit,

Ce a ars şi mocnit şi ies la iveală,

Mai albe, mai negre, ol lângă oală,

De mâna lui puse, în stivă clădite,

Arse-n căldură şi-n flăcări călite.



Ia câte una în mâna murdară de tină,

Cu palma căuş praful sterge şi adună,

Numără şi-şi face socoata în gând,

Bănuţi va primi la al oalelor târg.

Dorinţa de a crea îl salvează,

Bogat el va fi doar că lut modelează!



Olarul, cu grijă ulcica mângâie şi-ntinde,

Oale mari, mici şi pui, în odaie şi tindă,

Visează la pilda din cărţile sfinte,

Că omul din lut a venit şi-n lut se întoarce,

Ca-acelaşi e lutul, acelaşi Olarul ce-n humă

Pune apă, foc şi lumină, dând viaţă la tină!



17.10.2007