Poezie Apus de Soare

Apus de Soare



Un apus de soare dulce, sclipitor în mod feeric

Se apropie de-amurg, în conturu-i de-ntuneric,

Raze mult strălucitoare, pline de farmecul zilei

Prelungeşte viaţa lumii, de la Dumnezeul milei

Descoperitor de taine,...din misteru-i ezoteric.



Dintre multele minuni, în puterea Lui cea mare,

Soarele este-o enigmă, prin văpaia-i arzătoare

Ce întruna îşi trimite, pe pământ el răspândind

Viaţa cu a sa prezenţă-n razele-i vii strălucind,

Aducând cu-a lor lumină peste tot reînviorare.



De când el a fost creat şi pus pe bolta albastră

Are-un rol orânduit, care pentru lumea noastră,

Este-o sursă de căldură, şi el viaţa o şi-ntreţine

Zi de zi, ce se dezvoltă, conform legilor divine

Susţinut fiind de-o Forţă, creatoare şi măiastră.



Nici nu s-ar putea altfel, viaţa, fără soare să fie!

Căci sub razele-i de aur, toate pe pământ învie,

Făcându-şi a sa lucrare-n centru fiind fiinţa om

Cu el e-n conexiune, pân-la obârşia-i de atom,

Dezvoltând al său mister cu nespusă măiestrie.



Dela lumea cea dintâi, lumea plantelor terestre

Pân-la lumea animală, ce pamăntul împânzeşte,

Şi mereu enumerând pân-la lumea cea din ape

Soarele întreţine viaţa; viaţa toată, în el încape!

Şi-n pea vasta-i existenţă, încontinuu ea creşte.



Cum ar apărea pământul, dacă soare n-ar fi fost?

Fără viaţă, tot pustiu, un ocean făr’ niciun rost,

Însă Cel ce-I Dumnezeu, pentru om l-a pregătit

Ca să fie-n veci ferice, când de El va fi-ntocmit

El fiind sursa-n primul plan, izvor vieţii, adăpost.



Şi-astfel în ziua a şasea, când omul a fost creat

Pământul verde de plante pe om l-a întâmpinat,

Şi-animale, şi păsări în aer, şi-n ape vieţuitoare,

Destinul îşi împlineau, sub razele-astrului soare

Ce pământu-mbrăţişau zi de zi-astfel ne-ncetat.



Flavius Laurian Duverna

23 octombrie 2007