Poezie Când ochii tăi plâng

Când ochii tăi plâng, mâna Mea-i pregătită

Să șteargă amarul ce-n lacrimi se-ascunde.

Sunt acolo fiindcă ființa ta e iubită

Și mă chemi cu-așa dor, pe-ale dragostei unde.



Când ochii tăi plâng, cupa mea-i pregătită

Să-ți strâng ne-mplinirea, dorința și jalea.

Sunt acolo cu tine când plângi nefericită,

Și cauza ta spre Mine-și caută calea.



Când ochii tăi plâng, și ai Mei plâng cu tine

Căci n-am să te las singură în durere

Din ochii tăi cad nestemate, rubine,

Te văd, te ascult, te ajut cu plăcere!



Când ochii tăi plâng, Mie spune-mi durerea

Și-orice te frământă, la Mine să vii.

Te-ascult negreșit, că la Mine-i puterea

Și-apoi împlinesc tot ce-ai putea dori.



Când ochii tăi calzi plâng pe-al dragostei glas,

O, cum nu te-ascult și le șterg de îndată?

Te strâng tare-n brațe și nu te mai las,

Să stai fericită la pieptu-mi de Tată...



Amin