Poezie M-aştepţi...

M-aştepţi...



E toamnă târzie, cu soarele blând,

Cu-auzul atent un zgomot să prinzi,

Privesc către poartă ochii tăi blânzi,

O umbră să vezi, căci văzul e slab.

Cu mersul încet, cu părul tău alb,

Pe prispă te-aşezi şi... m-aştepţi!

Ani grei peste tine-au trecut,

Ani au trecut peste toate!

O mână de om cu glas tremurat,

Cu vorba molcomă şi gândul curat,

Izvor din minte de om înţelept.

Cu-n colţ de batic înflorat,

O lacrimă-ţi ştergi în ochiul uscat!

Tufe de flori şi nuci decojite,

Pe iarbă întinse, la soare uscate,

Galben gutuia, galbenă frunza,

Bătrân e copacul, rodul apasă,

Atârnă şi crengile-şi lasă.

Si casa şi prispa mai joasă,

Si gardul într-o parte aplecat,

Leagăn şi umbră nucul mi-a fost!

Mi-a fost, nu mai este...

***

Amintiri în şuvoi, scumpă povară,

Umbre învie şi-n gând le presară!

Te văd cum vii de pe câmp ostenită,

Cu mâna uscată de munca, muncită,

Fărâme, bucata în şase o rupi,

Pe masă o pui pe un ştergar ros,

Fire de in ce-ai ţesut şi ai tors!

Sărac ne-împarţe-ai vorbe alint,

Îndemnul şi pilda în ele mai simt,

Copii puşi pe şotii, hârjoană,

Glasu-ţi aud strigând a dojană!

Boabe de rouă în gene-mi apar,

Inapoi când privesc, iar şi iar.

Aş vrea, de la mine putere să iei,

Pe umeri să-mi pun anii-ţi grei.

Mi-e teamă să pun în cuvinte,

Ce dor am, ce inima-mi simte,

Trecute şi dulci aduceri aminte!

Să scriu albul hârtiei mă-ndeamnă

Numele-ţi de sfântă icoană, mamă,

In suflet te port, în galbenă ramă!

***

În seara ce vine o lampă aprinzi,

Sticla o cureţi, fitilul întinzi,

Lumina e slabă, tăcerea e spartă,

Auzul ascultă un câine ce latră.

Încă o zi ce-n noapte s-a scurs,

Crud taie din firul vieţii întins!

M-aştepţi, ca să vin...

Aştepţi ca să pleci...



12.10.2007