Poezie Biserica din inima mea...

Biserica din inima mea...



"O carte, cinste cui te-a scris"!

Mă frământă al tău vers, poet,

Ce odată ai scris şi ai fost!

"Cuvinte potrivite" ai adunat,

Nume înscris pe o carte-ai lăsat!

O carte deschisă e şi viaţa mea,

Cu pagini înscrise în inima mea,

Litere mari curg roşii prin ea!

Se adună-n cuvinte şi scriu,

Aduceri aminte în pagini descriu,

Insemne, semne şi puncte pe i,

Oaze, vârtejuri, răscruci.

Merg mai departe cu paşii mărunţi,

Culeg şi adun din anii trecuţi,

In mănunchi bucurii şi tristeţi.

Dragi îmi sunt, au fost martorii mei....

Câte ierni, câte veri au trecut,

Peste mine copil, peste mine crescut,

In mine clădit-au biserica mea!

In sufletul meu, în inima mea!

Chiar dacă e noapte sau soare,

Chiar dacă sub cer albul ceţii apare,

Chiar dacă norii grei pământul apasă,

La mine în suflet e mereu primăvară.

Cu zile de iarnă, cu zile de vară.

Deşi în toamnă târzie m-am născut,

Dumineca, cu rod bogat revărsat

Toamna-n noiembrie, din înalte sfere,

Punea cineva în inima mea, sărbătoare.

Raze blânde de soare ceru-mi brodau,

Pe cale să merg, pe cale să stau.

Aşa m-am găsit, aşa m-am aflat!

Cu mâinile-n rugă întinse am strigat,

Prin mine să curgă şuvoiul iubirii,

Isus să coboare-n cântat de caval,

Prin mine pătrundă credinţa în val,

Să umple biserica din inima mea,

Lumina s-aducă o dată cu ea...

A venit, şi o pagină scrisă redau

Cu mâinile-n rugă întinse să dau,

Să n-aştept să primesc mai întâi,

Doamne venit-ai şi Te rog să rămâi!



***

Tu, cititorule să mă ierţi

Că pe foaie mai scriu rugăciuni,

In candela iubirii s-aprindă tăciuni,

Scânteia să ţină în mine aprinsă.

În versuri preaplinul revarsă,

Se-aşterne pe foaie şi curge încet,

O pagină dau şi alta încep!



10.10.2007