Poezie Sonetul primilor creştini

Sonetul primilor creştini



După primirea Spiritului Sfânt, ucenicii au pornit

Să vestească Evanghelia, plini de mare bucurie,

Întâi în Ierusalim, cetatea, cea rămasă ca pustie

După învăţătura dată, de Isus, când le-a vorbit.



Şi la cuvântul lui Petru, ascultându-l cu-atenţie

Au acceptat vestea bună, prin Isus cel răstignit,

Şi-aproape trei mii de suflete adevărul l-au primit

Toate fiind botezate, fără-a face vreo excepţie.



Astfel, la numărul ucenicilor cu drag s-au adăugat,

Toţi erau o inimă şi-un suflet legaţi în sfântă unire

Şi-n toate ce ei făceau, trăind, Domnul era înălţat.



Nelipsiţi, de la Templu, frângeau pâinea-n fericire

Toate le-aveau de obşte, iar Cuvântul ne-ncetat,

Lua amploare, prin apostoli, şi-a lor propovăduire.



Flavius Laurian Duverna

02 iulie 2012