Poezie Ce-am facut!!!

Nu stiu lacrimi de mai am

Ca-ci daca le-as strange

Cred c-as forma un ocean,

Si inima-mi varsa lacrimi

Amare si pieptul ma arde

Si simt ca in jur e jale.





Cand vad cum iubirea dispare

Cand vad departare de tine.

Doamne,ma pierd si simt

Ca mi-e frica de fiecare zi

Ca si cum de o stana m-as zdrobi.

Am luptat prea putin.





N-am putut ca sa-ti port

Cununa de spini si crucea

Jos am lasat,m-am intors inapoi,

Ce-am facut am zbierat!!!

Acum este pace in casa,

Iar parintii se bucura.





Dar, eu, am necazul ascuns

Iar inima mea mi-a strapuns.

Nu pot intelege iubirea ce-ti port

Si nu pot sa-i las sa ma-ntorc.

As vrea sa mai port cununa de spini

Si crucea s-o port printre talhari si strini.





As vrea ca sa deschizi ochii celor

Ce dorm sa vada adevarul

Caci omul fara domnul,nu e om

E o planta ce creste,dar de-o bate

Tare vantul,se rupe si se ofileste.

O stanca de e omul,atunci,

Chiar si ape de vor da peste ea

Niciodata nu o vor darama.





As vrea sa ma intorc spre tine

Din nou, dar cei ce ma plang,

Ma fac sa ma-ntorc inapoi.

Si astfel traiesc cu speranta

Ca inima lor nu va mai fi gheata.

Si astfel traiesc intr-o pace prea falsa.

In care lumea ma transforma in gheata.





Dar stiu ca puterea ta este mare,

Si cred ca si problema mea are rezolvare.

Cred si sper in iubirea ta cea mare,

Iar slava ta intr-o zi ma va inalta

Si pe mine spre Tine,intr-o zi,

In care si ingerii vor canta Osana,aleluia

Ma rog sa apuc clipa si ziua aceea.





Iar Domnul sa ma ierte pentru ziua

In care-am aruncat cununa de spini

Si crucea cea sfanta si-am fugit.

Sa ma ierte pentru ziua in care-am

Urat sa mai fiu hulita,

Pentru ziua in care am fugit de palme

Pentru ziua in care n-am ramas neclintita.





Eu cred in a doaua chemare

Chiar si-n a treia chemare

Chiar si-n a treia iertare,

Eu cred intr-o zi ce vreau

Sa pot si Domnului SA-I dau

Sufletul meu cu adevarat

Sa simt pacea si iertarea Domnului.







8.10.07