Poezie Esti infinit!

Esti infinit!



Imensitatea albastra e atat de dorita,

Atat de visata de pamant si de noi.

Stam jos si traim intr-o lume finita,

Traim pe pamant, in mal si noroi.



Ea...e atat de albastra si pura

Nimic intinat nu ajunge la ea.

Nori negri de fum si de zgura

Incearca-n zadar sa-ntineze culoarea de nea.



Mizeria si raul de jos, din finit,

Se ridica spre cer incercand mereu

S-ajunga cu aripa-i neagra-n zenit.

Incearca si lupta din greu.



Oricat ar vrea sa-si schimbe trairea,

Sa fie curata si sa existe mereu,

Conditia ei ramane aceea:

Despartita de Dumnezeu!



***

Cupola cereasca e luminata mereu,

Dar panza neagra de nori se intinde

Intre noi si frumosul de sus, si e greu

Sa traiesti intr-o lume cand raul cuprinde



Orice fereastra spre lumea de vis si de har.

Ai vrea sa poti sa zbori departe...

Sa treci de nori, dar e-n zadar.

Stii ca pacatul te tine departe.



Privesti bolta cereasca si iti pare un vis

Sa poti sa traiesti pentru veci.

Iti accepti soarta si tot ce ti-e scris

Si stai amortit, in pacat locuiesti.



Ar fi atat de bine in cer printre sfinti.

Sa fi in slava pe veci.

Ar fi...dar strangi cu ciuda din dinti

Privind la viata ta-ntre sloiurile reci.



Realitatea e cruda si amara:

Sa-ti duci viata intre sloiuri de gheata.

Gandesti la lumea de vis si incepe sa doara

Gandul ca pentru tine nu mai e dimineata.



Oricat ar durea, te simti pamant,

Traiesti intre oameni de ceara.

Pacatu din tine opreste orice avant

Si iarasi existi in viata amara.



Privesti norii de fum cum incearca

Sa zboare mereu mai sus, dar,

Stii sigur ca nu vor ajunge vreodata

Si toata truda lor e-n zadar.



Asemeni cu ei doresti bolta albastra

Si vrei sa zbori,nu poti sa accepti

Ca existi pentru azi,iar gandul te poarta

Mereu mai sus, spre vesnicie tintesti.



Deodata din cer se coboara

Un glas ca de tunet, atat de profund

Caci trupul tau slab de pamant se-nfioara

Si simti mii de focuri in tine arzand:



Tu nu esti facut pentru azi.

Esti o faptura minunata!

Esti slaba si adeseori cazi,

Dar pentru infinit ai fost creata.



Nu esti doar pamant, ci in tine

Exista un picur din infinit.

Degeaba pacatul te tine

Departe de soare, de zenit.



Conditia ta umana e trecatoare.

Tu vei ajunge in infinit.

Indiferent ce crezi de lumea viitoare,

Vei fi in vesnicie cum te-ai pregatit.



Exista vesnicia pentru tine!

Poti fi in cer, in slava sa traiesti,

Sau poti ramane in pacatul ce te tine

Si-atunci o vesnicie-n chin ai sa gasesti.



Acum tu poti alege vesnicia

Si viata ta eterna unde-ai s-o traiesti.

Indiferenta va produce urgia,

Fericirea o vei afla daca te pregatesti!



***

Priveste acum bolta cereasca,

Frumosul si curatul desavarsit!

Priveste apoi la conditia noastra

Si poti alege ceea ce ti-ai dori.



Poti fi un sfant, sa biruiesti pacatul,

Sa fi curat si sa iubesti mereu.

Traind in adevar, vei atinge inaltul

Si vei exista etern cu Dumnezeu!