Poezie INTOTDEAUNA

ÎNTOTDEAUNA...





Întotdeauna mi-am dorit să–nvăţ

să stau drept, demn în faţa Ta.

şi-am socotit c-aşa se cuvine.

Sufletul meu aspira

spre ceva mai înalt mereu,

ce nu înţelegeam prea bine.





Doream să te cunosc mai mult

mereu mai mult

şi-n alergarea către Tine

uitasem că trebuie întâi să Te ascult.



..şi într-o zi fără să Te fi găsit,

lovit de zbucium şi furtună, rătăcit,

căzut-am la pământ...

abia atunci, când în genunchi mă prăbuşise valul

am înţeles deplin ce mi-am dorit să înţeleg.

Stând în genunchi , am învăţat

ce-nseamnă să stai in picioare.

Te-am înţeles, şi-am învăţat

cât eşti de mare şi puternic

şi ce senin e lângă tine...



...Când vuietul din sufletul meu s-a potolit

am auzut şoptirea,

şi-abia atunci ţi-am înteles - smerit,

...IUBIREA.