Poezie Rugăciunea lui Iona

Rugăciunea lui Iona



(Cuprinde Iona 2. 2-9.)



În strâmtorarea mea am chemat pe Domnul

Şi m-a ascultat. Nu mai cunoşteam somnul!

Din mijlocul locuinţei morţilor, Te-am strigat

Şi Tu mi-ai auzit glasul, când eram disperat.



Şi totuş m-aruncasei în adanc, în inima mării

Unde râuri de apă mă înconjuraseră pierzării,

Toate valurile, toate talazurile Tale au trecut

Peste mine, târându-mă către necunoscut.



Ziceam: O! sunt lepădat dinaitea ochilor Tăi!

Dar iaraş, voi revedea Templul Tău cel sfânt!

Apele au năvălit peste mine şi m-au acoperit

Până aproape să-mi ia viaţa, ele m-au-nvăluit.



Papura-n jurul capului meu s-a-mpletit în trei;

M-am pogorât până la temeliile munţilor grei,

Şi zăvoarele pământului, mă încuiau pe vecie

Dar Tu m-ai scos viu din groapă, cu bucurie!



Doamne Dumnezeul meu cel plin de-ndurare!

Când îmi tânjea sufletul în mine, cu înfocare,

Mi-am adus aminte de Domnul, şi-n suspine

Rugăciunea mea-n jale, a ajuns până la Tine,



În Templul Tău cel sfânt, simţind că mă ierţi!

Nu voi uita că cei ce se lipesc de idoli deşerţi

Îndepărtează dela ei milostivirea Ta cea mare!

Eu însă, voi aduce jertfe pentru a Ta-ndurare!



Cu-n strigăt de mulţumire şi de recunoştinţă,

În bucuria şi veselia sufletului, plin de căinţă

Îmi voi împlini juruinţele pe care le-am făcut!

Mântuirea vine dela Domnul, puternicul Scut.



Flavius Laurian Duverna

05 octombrie 2007