Poezie E CEL DIN URMA CEAS

E CEL DIN URMA CEAS



Apoc.1.7. „Iată că El vine pe nori.

Şi orice ochi îl va vedea şi cel ce L-au străpuns.

Şi toate seminţiile pământului vor boci din pricina Lui. Da Amin!"



E cel din urmă ceas,

Doar secunde au mai rămas.

Strigătul se stinge-n depărtare,

Anunţând ultima chemare.



Tu eşti chemat şi eşti dator

S-alergi la unicul Salvator,

Să-i dai inima, necondiţionat,

Grăbeşte-te, deja-ai întârziat!



Holdele în pârgă aşteaptă,

Secerătorii la recoltă bogată.

Nu risipiţi timpul cea mai rămas,

Grăbiţi, e cel din urmă ceas!



Grăbiţi, grăbiţi să seceraţi,

Voi lucrători nu-ntârziaţi!

Strângeţi cu lacrimi spicele,

Se duc în zbor secundele.



Legaţi în snop, spic după spic,

Să nu se piardă, chiar nimic,

Strânşi în dragoste mănunchi

În rugi fierbinţi, pe genunchi.



Minuni şi semne se-mpletesc

Şi lumi-ntregi mărturisesc,

C-apusul lumii-i pe sfârşit

Şi vom zbura spre infinit.



Se vor deschide mormintele,

Să se-ntrupeze oasele.

Celor vii, la clipeala ochilor,

Se va face schimbarea trupurilor.

.

În trup nou, nesupus putrezirii

Sub mantia sfiinţită, a neprihănirii.

Ca mii şi mii albi porumbei,

Străbate-vom zarea şi marginile ei.



S-a dus şi ultimul ceas

Nici clipe n-au mai rămas

Iată norul poleit în strălucire

De slava cerescului Mire.



Amin!