Poezie Poezia mi-e cantarea

Poezia mi-e cantarea





Poezia mi-e instrumentul la care vreau acum sa cant,

O cantare de marire spre gloria Celui ce e vesnic sfant

Versul, imi este coarda ce atinsa gratios...

Rasuna-n 4 zari, slavindu-L pe Hristos !







Ma asez la masa mea de scris, ca sa cant la poezie...

Si ca David Te laud Doamne...cant cu bucurie !

Din toata inima Te laud, caci mi-ai facut mult bine

Slavit sa fii Tu Doamne, lauda Ti se cuvine !





Fredonez vers dupa vers, asternandu-mi psalmul pe hartie

Si-mi inalt glasul inspre Tin’ Isus...cant cu veselie !

Caci meriti Doamne, meriti slava, cinste si onoare

Caci nimeni nu-i ca Tine-n Univers, pe-acest pamant, sub Soare !





Cuvinte pline de farmec in inima mea fierb si clocotesc...

Sunt pentru Domnul Dumnezeul meu, ce cu drag Il preamaresc !

Atat cat voi trai, voi canta din poezie, bunatatea si dreptatea Ta

Caci e frumos si e placut ca sa Te laud Doamne, aceasta-i slava mea !





Acum, ma alatur fratilor mei ce-Ti canta dragostea prin poezie...

Si nadajduiesc ca intr-o zi, vom canta cu totii si in vesnicie

Vom fi orchestra ce-Ti va canta o cantare noua neincetat,

Si-un Univers intreg va stii atunci ca esti Domn si Imparat !



~Amin~