Poezie O muzică divină...

O muzică divină....



O muzică divină tot mai aproape sună,

Mă face să visez, auzul mi-l alină,

Si linişte presară peste gânduri,

Cuvinte curg pe foaie, rânduri.



M-agâţ de-un gând ce firu-şi ţese,

Cobor într-o poveste...

O zână bună gândul întâlneşte,

Un semn al ei şi visul se porneşte.



Bagheta magică îmi pune aripi,

Si-n sus mă-nalţ uşor, uşor.

Visez apoi, c-am poposit pe-un nor,

Popasul ca să fac, în lungul zbor.



Privesc o clipă înapoi mirată,

La haina grea, jos dezbrăcată,

Curg zdrenţele-i din falduri,

E grea de trecerea prin gloduri.



O vreme mi-a ţinut de cald,

Deşi pe umeri apăsa când o purtam,

Si-ades mă încurcam în poale,

La ea privesc acum cu jale.



E haina vieţii mele acolo jos,

Grămadă, ponosită şi murdară,

Mi-a dat-o Domnul să o port o dată,

Si n-am ştiut s-o ţin fără de pată.



Pe-al vieţii drum zi după zi, purtată,

Un fald a ei s-a agăţat de cupă,

A răsturnat-o şi lacom am gustat,

Tot ce din ea afară s-a vărsat.



Apoi, un timp ea m-a ţinut în loc,

Din cupa vieţii ca să sorb,

Până la fund de tot, amarul,

Să osebesc de o-i găsi, nectarul.



Târziu, prin falduri zdreanţuite,

De vreme şi purtare învechite,

Am început să caut ostenită.

O cută, pe mine m-ascundea, pitită,



Firavă, tremurând, neânsemnată.

O mână nevăzută cuta îndreptă,

Lumina năvăli, căzu-i lovită,

Ca şi un fluture pe lampa încălzită.



Şi eu precum o stridie, să fi putut,

(Ea în sidef îmbracă firul de nisip,

Să n-o rănească, că e nepoftit -

Perla e-al suferinţei rezultat.)



Să dau deoparte greu-n viaţă năpustit

Si-acum aceiaşi haină aş fi purtat,

Fără să caut, că-mi ţinea de cald,

Aş fi încă ascunsă după fald.



Si n-aş fi ajuns ca să plutesc pe-un nor,

Să urc în vise nalte dar să şi cobor.

Acum iau haina de pe jos, o netezesc,

Praful îl scutur, o-mbrac şi mă trezesc.



O muzică divină auzul îmi alină...

Mi-ntind cu grijă cutele la haină.

Ce vis? Auzi... să te visezi că zbori,

Într-o poveste, cu zâna agăţat de nori!



27.09.2007