Poezie Din Caanan plecat-a Iacov...

Iosif, Hristos și tu

PETRU COMAN

20.10.2007.

PETROSANI





Din Canaan plecata Iacov și se-ndrepta spre Irak 1

- « Padan-Aram să-ți fie ținta, îi spuse atunci Isaac

De acolo să-ți aduci nevasta și ea să-ți fie după plac

Nu ca Esau dintre hetite ce viața grea mereu îmi fac,



Atotputernicul Stăpân să te-ocrotească, iar tu să-I fii supus... »

- Astfel, din casa strămoșească Iacov grăbit s-a dus.

Ce-mbrățișare și ce bucurie când l-a văzut Laban

De-abia acum cunoaște el nepotul din Canaan.



Și azi și mâine sta la ei, ba chiar mai mult : o lună

Ei sunt amabili, buni cu el, iar viața-i tot mai bună

Iacov cu drag slujea la oi privind-o pe Rahela

Cu dragoste făcând tocmeala, prezintă planu’ acela.



- « Șapte ani îți voi sluji, căci fata cea mai mică

Când e cu mine pe la oi, de nimeni nu-i e frică.

Târcoale dăm pe lângă turmă și ne privim cu drag

Chiar dacă-i vreme rea sau bună, nimic nu ne stă-n prag.



Suntem voioși și ne iubim căci Domnul e cu noi

Vreau să fiu de astăzi cu Rahele și-ți vom sluji la oi... »

Nu șapte ani, ci douăzeci de atuncea i-a slujit

Desi simbria i-a schimbat, răbda căci a iubit.



Când Dumnezeu privit-a spre Rahela, i-a dovedit că-i viu.

I-a ridicat atunci ocara născând pe Iosif, primul fiu.

Pe când slujeau cu toții la turma lui Laban

Îi spune a sa dorință ; vreau să mă-ntorc în Canaan.



Apoi soțiile, copii și roabe cu Iacov au plecat

Iată-i se-ntorc în țara ce Dumnezeu i-a dat

Continuând astfel lucrarea ca patriarh a priceput

Ca el duce chemarea ce Avraam a început.



Avraam, Isaac și Iacov și Iosif cel iubit

Păstrat-au legământul de la-nceput vestit

Căci « ei » vor fi sămânța cea binecuvântata

Ei vor fi moștenirea ce nu va fi uitată... !



Ajunși, bătrânul Iacov sta tare frământat 2

Uimit privind în zare se-ntreabă neîncetat...

- « Când vine indurarea peste acest popor

Căci tineri și bătrâni îi vâd aici cum mor ?



În țara nu-s bucate și foametea e mare

Privește-ne Iehova căci Tu ești bun și tare.

Să nu pierim cu toții, din cer dă-ne iertare

Să nu se piardă fiii dă-ne acum salvare... »



- Iar gândul cel de sus veni c-o tresărire :

« Iosif ! Vreau la Sihem să mergi. Acolo cu iubire

Să cauți frații tăi, apoi să-mi dai de știre.

Ei pasc a noastre turme, să vezi, au ocrotire ? »



- Iosif cu ascultare, se-mbracă, ia merinde,

Săruta a lui tata, si-i gata ca oriunde

Bătrânul tată-i spune să meargă imediat.

El vrea să-și vadă frații și aleargă neînfricat.



- « Dar nu sunt la Sihem, s-au dus pân’ la Dotan,

Îi spune un străin ce-l vede atunci taman.

I-am auzit vorbind , cu toții s-au sfătuit,

Că la Dotan pășunea-i mai bună de hrănit ... »



- În grabă mare Iosif pornește iar la drum

Câmpiile-s în urma căci doru-l poartă acum.

Când la Dotan ajunge și frații îl zăresc,

Cu ură și cruzime un plan viclean urzesc.



- « Iată-l că vine Iosif, făuritor de vise »...

- Îl apucară-n grabă și-n groapă-l azvârlise.

Dar Dumnezeu din ceruri atuncea a lucrat

Și-un gând tocmai din ceruri lui Iuda i l-a dat...



L-au scos din groapă vânzându-l la Ismaeliți

Căci au primit o sumă de douăzeci de arginți.

Aceștia mulțumiți spre Egipt se-ndreaptă

Iar Iosif plângând, începe-a spune-n șoaptă.



- Eu mă duc, dar vă aștept

Deși -s rob voi trăi drept

Când necazuri vor veni

Tot la voi mă voi gândi



Ca să vă salveze viața

Cel Preaînalt va da povața

Spre Egipt când veți veni

Din belșug vă va hrăni.



Snopul meu va sta-n picioare

Sufle vântul cât de tare

Iar al vostru s-a pleca

La al meu se va-nchina



Unsprezece stele, luna

S-a-nchina ’naintea mea 3

Chiar și soarele cel falnic

Va veni, s-a smeri grabnic.



Cel Măreț văzut-a toate

Din vecie pentru voi

Eu mă duc , mă duc nainte

Veți veni și voi apoi... »



Negustorii-ajunși în țară nu au stat pe gânduri

Au realizat tranzacții, făcând iarăși schimburi.

Au bătut din poartă-n poartă, marfa să o vândă

Când ajung la dregător sunt chemați în tindă.



Și... lui Potifar îl vând că-i afacere mai bună

Iar de-acuma Iosif sluga... tot ce trebuie adună.

El așază, rânduiește, tot ce face izbutește

Căci Părintele din ceruri e cu el, îl ocrotește.



Dar Satana nu cedează, altă cursă pregătește.

Soția acestu-i care peste Iosif stăpânește

Vrea-n păcat să îl atragă fiindcă inima-I poftește.

Cu minciuni se răzvrătește și cu ura pizmuiește.



Potifar uimit privește... și în temniță-l gonește

Însă Iosif nu cedează, pe Dumnezeu prețuiește.

A fost drept, curat, cinstit, cu nimic nu s-a mânjit

Iar acuma-i necăjit, e-ncercat și e mâhnit.



O Stăpâne bun din ceruri sunt aici nevinovat !

Unde-s visurile-acelea ce atunci Tu mi le-ai dat?

Iar...din ceruri lin coboară peste Iosif un duh blând

Și revarsă prospețime, liniște, pace-aducând.



Duhul Sfânt l-a-mbărbătat și descoperiri ia dat

Căci tălmăcitorul nostru pe nedrept e condamnat.

Atunci Domnul cel din ceruri pe împărat l-a cercetat

Și prin visurile-acelea, tare mult l-a tulburat.



« Șapte vaci și șapte spice », erau vremuri profețite

Ce acum spre împlinire erau toate pregătite...

- « Cine va putea să spună tainele din profeții... » ?

- O ’mpărate, ia aminte ! Am greșit, dar vreau să știi.



E în temniță un om care tălmăcește vise

Cheamă-l și-o să-ți tălmăcească, chiar paharnicul îi zise.

Împăratul a dat ordin, Iosif e adus îndată

Și-ascultând istorisirea tălmăcirea i-a fost dată.



- Are-n el chiar Duhul Slavei, zise atuncea Împăratu 4

Cine poate să ne-ajute? Nu mai căutam pe altul !

Te pun mare peste casă, mare peste ’mpărăție

Numai tronul mă desparte de-a ta mare măreție.



- Și în tot ținutul țării nimeni nu putu schimba

Planul său sau vorba sa. Astfel Faraon cinstea

Pe evreul din Israel de taine tălmăcitorul

Ce pe el se bizuia ca să-i fie ajutorul.



Și-a făcut provizii-n țară grâul cât nisipul mării

Aduna mereu bucate de pe tot întinsul țării.

Astfel Iacov auzise că-n Egipt este belșug

Și chema în grabă fiii vrând să rupă al foame-i jug.



Îi trimise în Egipt să coboare să aducă,

Grâu să fie de mâncare. Beniamin să nu se ducă !

El rămase cu bătrânul, e cel mic din unspe frați

Pregătindu-se în grabă cei zece-s acum plecați.



Dar când au ajuns în țară cu toții s-au închinat

Înaintea celui care greu pe toți i-a încercat.

- Voi...sunteți iscoade-n țară ați venit să spionați

Să culegeți informații și să duceți la pirați.



- « Noi suntem oameni de treabă », toți aceștia suntem frați

Am lăsat în țar-un frate și-un bătrân înfometați,

Unul nu mai e în viața am fost doișpe la părinți...

- Stai o clipă ! Te oprește ! Înțeleg acum că minți...



Când sosi-va-l vost frate și îl văd, va fi corect

Pân’ atunci la închisoare așa este cel mai drept.

Unul dintre voi să meargă să-l aducă pe cel mic

Și atunci vă veți întoarce, astăzi nu vă dau nimic.



- Plânsu-i năpădi îndată, frământări și vaiete

Ruben le aduce aminte de băiatul dinainte.

Însă temnicerul iată pe Simion l-a ’ntemnițat.

Economul puse-n dată grâul celor ce-au plecat.



Și cu grâu, dar și cu-arginți se întorc la tatăl lor

Povestindu-i toate-acestea... îl cuprinde un fior...

Iosif nu e, Ruben nu-i. Să-l luați pe Beniamin ...?

Ce durere mare este de acum peste cămin... !



Iacov nu știa că Domnul pregătește ce prezise

O salvare le aduce tocmai cum le-a spus prin vise.

Coborând din nou băieții ca s-aducă iarăși grâu, 5

Iosif îl văzu pe Beniamin și plângând vorbi-n târziu :



- Eu sunt Iosif cel vândut, Dumnezeu așa a vrut

Ca să vă salveze viața planu-atunci l-a conceput

Și-mplinit a fost prin mine, căci mi l-a descoperit

Astăzi înțelegem toți cât de mult El ne-a iubit.



Fraților ! Tablou acesta de Hristos ne amintește

Când în ceruri El și Tatăl cu Duhul se sfătuiește,

Să salveze omenirea, planul Tatăl consfințește

Iar Hristos venit în lume voia Lui o împlinește.



Oamenii de treabă, « noi », L-am vândut și L-am ucis

Nu știam că-i Dumnezeu și era de neînvins...

Nu s-a-mpotrivit să moară, ci S-a dat și-n locul tău

Ca să ne salveze viața a plătit El, Fiul Său.



Închisoarea fărdelegii și păcatul le-a strivit

Când pe Golgota Hristosul moartea-n veci a biruit.

Chiar de-a stat trei zile-n moarte; S-a sculat, a înviat

Căci pe Diavol biruita și-omenirea a salvat..



Drum spre gloria cerească prin Hristos ni s-a deschis

Nu ne mai ține păcatul prin Isus noi l-am învins.

În curând Domnul și frații pe un nor s-or întâlni

Plini de slavă și onoare în cer se vor veseli.



Asta n-a ’nțeles-o Iosif, nici chiar Iacov n-a știut

Nici vreunul de sub Lege n-a crezut , căci n-a putut,

Să-nțeleagă « taina jertfei », marele preot la fel.

Căci Duhul cel Sfânt dezleagă : taina ’nțelegând, Pavel.



Astăzi Duhul Sfânt dezleagă taine celui credincios 6

Ca să poată sta în harul Domnului Isus Hristos

Și să lupte, să învingă tot ce-i greu de biruit

Să se bucure de-acuma prin Isus în veci slăvit.



Cinste Ție, Domnul nostru, fii în veci glorificat

Căci prin moarte și iubire destinul ni l-ai schimbat

În Împărăția slavei nouă loc ne-ai pregătit

Aleluia ! Laudă Tie, fii și-acum și-n veci mărit !



Amin