Poezie Sonet Apostolic

Sonet Apostolic



După ce Domnul Hristos, sus la cer S-a înălţat

Ucenicii rămaşi singuri, s-au întărit în credinţă

Şi-au stat în Ierusalim, după-a Lui făgăduinţă,

Să primească Duhul Sfânt, ce urma să fie dat.



Adunaţi cu toţi-n rugă nutreau aceiaşi tendinţă

Să primească acea putere, de la Cel ce-a înviat,

Pentru-a duce-n toată lumea Cuvântul adevărat

Că-n Hristos e mântuirea; era marea lor dorinţă!



În ziua de cincizecime, peste locul de întrunire

Deodată a venit, din cer, ca un vâjâit prea tare,

Un sunet în limbi de foc, de văpăi în strălucire



Şi-aşezându-se, câte una, peste ei...pe fiecare

I-a influenţat pe loc, printr-un alt fel de vorbire

În limbi ce necunoscute, erau pe-nţeles şi clare.



Flavius Laurian Duverna

01 iulie 2012