Poezie Când dragostea moare!

Când dragostea moare!



Când dragostea moare,

Cel ce plânge iubirea pierdută,

O-ngroapă încet cu lacrimă mută.

Odată cu el plânge cerul şi marea,

Plânge pământul, plânge pădurea.

Cel ce rămâne şi dragostea plânge,

Vrea ca să moară, soarta-şi deplânge.

El se opune şi strigă, imploră,

In jur totul e surd, îl ignoră,

Până când vede că este în plus,

Îl doare, nimic nu mai este de spus.

Când dragostea moare ochii sunt goi,

Unul plus unul nu mai fac doi.

Culoarea nu vezi, nimic nu te-ncântă,

Uiţi stelele, luna şi cerul, se-ntâmplă

Sfârşit să te afli, în lume pierdut,

Cu lacrimi în ochi te-ntorci în trecut.

Deşiri amintiri, din ele o vreme trăieşti,

Până când Domnu-ţi trimite un gând bun,

Să vezi ce-a rămas din a focului scrum.

Dorinţa în viaţă din nou să găseşti,

Că totul e-n tine adânc îngropat,

Că poate-ai iubit un om ignorant.

Si Domnu-ţi şopteşte: Fii pregătit,

O altă dragoste o să ai de primit!

Continui, te-ntrebi unde tu ai greşit,

Nu găseşti un răspuns potrivit.

Poate că, aşa datorii ţi-ai plătit,

Dintr-o viaţă ce-altcândva ai trăit.

Prins în vârtej de Dumnezeu ai uitat,

O vreme a fost dumnezeu doar omul iubit,

Pierzând îţi dai seama, de fapt ai dormit.

O parte din viaţă-n minciună-ai trăit,

Căci dragostea-i oarbă, nimic n-ai văzut,

Din ea altar ţi-ai făcut, te-ai jertfit.

Ca piatra ce primeşte transformarea, prin daltă,

De la ciocanul ce în mâna unui sculptor, saltă,

La fel, te descoperi mai bun, mai înţelept,

Iar valul care te-a lovit, te-a şi călit.

In sufletul pustiu o luminiţă se zăreşte,

Speranţa şi dorinţa din nou creşte,

Căci cine te veghează, te iubeşte.

Puterea-n tine încolţeşte, simţi

Din nou poţi ca să te jertfeşti,

Si-n al tău suflet ranile vei fereca,

Până alt suflet, sufletul-ţi va vindeca.

Deschis şi iubitor rămâi ca să primeşti,

Măsura a ceea ce tu ai să dăruieşti.

De fapt, aşa eşti pregătit de-o fi ca să primeşti,

Iubirea şi trădarea celor pe care ai să-i iubeşti.

***

Dar nu uita, iubitor de-ai fost, de eşti

E sărbătoare-n tine când iubeşti,

Domnu` e-n tine, cu tine tot mereu!

Dar când la uşa inimii îţi bate dragostea,

Domnul îţi pune şi aripi ca să poţi zbura!

Cum scrie în a Vieţii Carte:

Nimic nu e, dacă nu-i dragoste curată!



15.09.2007