Poezie CURATIREA

CURĂŢIREA



Iov. 9.30. „ Chiar dacă m-aş spăla cu zăpadă,

Chiar dacă mi-aş curăţa mâinile cu leşie."





N-aş fi curată,chiar dacă-n zăpadă m-aş fi spălat,

Neprihănirea-n Tine, prin mântuire-am aflat.

Mi-ai iertat păcatul, în sângele Tău m-ai curăţat,

Din lanţurile fărădelegii, izbăvire mi-ai dat.



Mâinile mele ar fi fost tot pline, de mizerie,

Nu le-aş fi curăţit, nici chiar spălate cu leşie.

Adevărului Tău, tot pământul stă azi mărturie,

Eşti unica Uşă deschisă, spre veşnicie.



Păcatul astăzi nu mai poartă numele de păcat,

Fărădelegea este ridicată la rang înalt.

Homosexualitatea îşi are acum teren legiferat,

Adoptat prioritar şi acceptat la nivel de Stat.



Prostituţia astăzi, a primit valoare de meserie,

Familia, e înjosită şi catalogată, o nebunie.

Răul şi-a-ntins ghearele, zgârie cu mare furie,

Nu lasă omul să gândească, la veşnicie.



S-a legiferat căsătoria între bărbat cu bărbat,

Între o femeie cu altă femeie, căsnicie.

Ce reprezenta o familie, astăzi e dezonorat,

Nelegiuirea a lovit în ea, cu josnicie.



Nu mai există dreptate, lumea aceasta-i mizeră,

Un loc asigurat în faţă şi-a luat minciuna.

Adevăru-i marginalizat, privit din altă sferă,

Poţi însă găsi la orice pas înşelăciunea.



Mă arde sufletul când văd alergând la pieire,

Mulţime de oameni, ce-şi fac din desfrâu

O virtute, o calitate şi chiar un act de mărire.

Nimic nu-i mai ţine pe oameni în frâu.



Nu vreau să trăiesc în această lume murdară,

Care luptă după averi şi destrăbălare,

Care umblă-mbuibări, plăceri, seară de seară,

Unde vorbele murdare curg fără-ncetare.



Ca-n vremea lui Noe, e desfrâu şi sodomie.

Oamenii aleargă şi nici nu mai ştiu ce vor.

Şi-au pierdut minţile în setea de-navuţire,

Stau grămadă averi ca şi semn al hoţiilor.



Le prisoseşte avutul şi tot nu le e destul,

Ia cuprins lăcomia şi trufia măririi,

Îi stăpâneşte şi-i orbeşte, un duh nesătul,

Ce hrăneşte mândria, înaintea pieirii.



Doamne, desăvârşeşte în noi curăţirea !

Grăbeşte clipa răpirii, mai iute să vie

Înfăptuieşte-n noi, mai de grabă sfinţirea.

Nu mai vrem sta aici, vrem în veşnicie!



Iubirea Ta a revărsat, peste om, neprihănire,

Ai deschis cerul în care Tu ne-ai pregătit un loc.

Acolo fericirea şi bucuria vor fi în strălucire,

Născute din lacrimile ce-au curs aici, cu foc.



Nădăjduiesc în Tine, fug de fărădelege,

Aştept nerăbdătoare, promisiunea Ta,

Pe care lumea n-o acceptă şi nu o înţelege.

Doamne vino şi ne du-n Împărăţia Ta!



Doamne, Nu mai zăbovi, Biserica te cheamă!

De lumea aceasta, nimic n-o mai leagă.

Doamne Vino! Nu lăsa Biserica să geamă,

Te cheamă copiii Tăi, din lumea întreagă..

AMIN