Poezie Condu-mi Pasul !...

Condu-mi pasul!...



Pe drumul vieţii străbătând

O, Doamne, nu mă părăsi!

Nu mă lăsa singur luptând

Fi-mi azi reazem, şi oricând,

Spre-a putea rău-al dovedi!



În starea cruntei neputinţe

Când aprig e lipit de mine,

Eu simt că bat a lui dorinţe

La poarta slabei mele fiinţe

Prin dreptul care-i aparţine.



În disperare,-mi ridic glasul

Căci vreau putere şi-ajutor,

Să pot să-mi îndrept pasul,

Pe calea sfântă în tot ceasul

Sub scutul bun şi Protector!



Căci numai Tu ma izbăveşti

De trupul, lovit de moarte!

Ca viaţă iar, să-mi dăruieşti

Să pot ajunge-n zări cereşti

Mai chemat şi pus deoparte.



Să pot să-Ţi înţeleg iubirea

Prin harul sfânt şi minunat,

De transformată va fi firea

Având pe suflet mântuirea

Şi-n pulbere de-oi fi plecat.



Şi să pricep cum lângă Tine

M-atrage zilnic Duhul Sfânt,

Ce mijloceşte, prin suspine

Şi-n harul mare mă susţine

Ca să mă nască din Cuvânt.



El face-astfel marea lucrare

Ca şi-a vântului, ce-n vuiet,

Îşi răspândeşte-a sa suflare

Pentru o sacră transformare

Făr-a pricepe al său umblet.



Flavius Laurian Duverna

20 septembrie 2007