Poezie Septembrie

Septembrie



E toamnă-n septembrie iară,

Vara plecată, drumul pustiu a lăsat,

E linişte-n jur, râs de copii cu ea luat.

Ne-adunăm pe la case, din drumuri plecaţi,

Prin toamne trecuţi, mai cuminţi, mai curaţi.



Pe-albastru de cer, cocori vezi cârduri,

Aliniaţi trec negri în rânduri, rânduri.

Prin minte-mi zboară ale verii gânduri,

Mii şi mii, mai calde toamna în amurg,

Pe foaie varsă, line ca şi toamna curg.



E toamnă bogată şi-n sufletul meu,

M-aşez la o masă şi încep ca să scriu,

Prin frunze mai rare un soare auriu,

Străluce şi cald mă alintă, mă surprinde,

Pun slova în versuri, visarea mă prinde.



E septembrie, toamna aşteptările încă-s ude,

Ploaia din suflet ce-a udat poame crude,

A trecut, a venit şi căldura, le-a copt,

Roade bogate trebuie strânse, culese,

Puse-n cămară pe rafturi, cu grijă alese.



Când iarna va bate la uşă, să nu-mi pese,

Pe un raft eu am pus amintiri poleite,

Sunt vii, la-ndemână, să le iau nesleite,

De-o fi iarna grea, cu zăpezi troienite

Si vreascuri uscate de ani copleşite.



E timpul visarea să rup, mă întorc,

In toamnă bogată din nou mă re-ntorc,

E coşul cămării umplut şi vinul se roade,

Se-aşează şi fierbe-n butoi de agud.

Veche amăgire din vin nou făcut!



Si pâinea mai dulce, mai coaptă pe masă,

Ma-ndeamnă să vad că viaţa-i frumoasă,

Tot timpul în Domnul să am respect sfânt,

Pentru tot ce-am primit din belşugul,

Care în mine se varsă ca-n toamnă amurgul.





19.09.2007