Poezie O LECŢIE

Un călător de drum lung obosit,

Sub un stejar,de-amiază s-a oprit.

S-a pus un pic pe spate să se-ntindă,

Şi printre ramuri sus,zări o ghindă.



Şi-a adus aminte-atuncea că-ntr-un an,

Îi crescuse în grădină un bostan.

Era mare..ca piatra,foarte greu,

Şi-a început a-L judeca pe Dumnezeu!



Doamne... Tu,care toate le-ai creat,

De ce dovleacului i-ai dat

O rădăcină atît de mică,

Un vrej subţire care-i o nimică?

Iar pentru ghinda cea uşoară,

Ai făcut ca să răsară...

Ditamai copac de mare,

Ca s-o ţină în picioare?!!



Eu cred că invers trebuia pus;

Ghinda jos ,dovleacul sus!



Tot judecînd pe Creator,un somn uşor la prins,

Şi-n adiere de vînt,ghinda mică s-a desprins..

Printre ramuri, îi căzuse chiar pe nas,

Şi drumeţul atunci c-o lecţie a rămas;



Speriat,se sculă de jos şi-apoi plecă mirat

De-atuncea el pe Domnul n-a mai judecat.

Şi tot de-atuncea zise mai tot anul:

Bine că n-a pus Domnul sus în pom bostanul!



Brisbane 10 ianuarie 2003