Poezie Prea târziu

În apa caldă a dupamiezii

A unui râu de undeva,

Un peşte a rămas pe gânduri,

Că ceva sus el tot zărea.



O umbră trecea peste apă,

Din când în când în sus şi-n jos,

Parc-auzi şi gălăgie,

Interesant şi curios!



Veni un peşte acum alături,

Şi-l puse-n temă şi pe el,

I-arată umbra şi îi spuse:

-Şi-afară-i viaţă c-aici la fel!



Dar peştele venit,

Îl contrazise imediat

-Cum poţi să spui aşa ceva?

Nu-i adevărat!



Aici e totul,aici e viaţa

În apă, tu nu vezi?

Hai,nu te mai gândi la asta,

E o prostie tot ce crezi.



Zicând aceasta se depărtă,

Că văzu o râmă cum coboară,

Se repezi la ia s-o-nghită

Şi de pescar fu tras afară!



A ajuns să se convingă,

Plângea acum şi se zbătea,

Dar n-a putut să mai scape,

Pentru că târziu era.



Tot nesocotind mesajul,

Bibliei ce clar ne-nvaţă,

Unii află prea târziu,

Că şi dincolo e viaţă!

Brisbane 1992