Poezie Dorinta inimii

Îngenunchez smerit pe cale

Şi caut să m-apropii iar de Tine

Căci te doresc

Şi tot ce am în mine

Spre Tine strigă şi te cere ,

Deşi-s pe-a umbrei morţii vale.



Zdrobeşte zgura

cu Lumina feţei Tale

Iar ce-I rău alungă ,

Căci vreau să fiu copilul Tău.

Din inimă topeşte-mi ura

Şi schimb-o în dragoste curată

Şi mila Ta să mă ajungă.

O, Doamne , ia-mi fiinţa toată

Şi- nalţ-o într-un rug aprins ,

să ard o viaţă pentru slavă,

să fiu mai mic, mereu mai mic

şi Tu mereu mai mare-n mine,

chiar dacă fiinţa mea firavă

nicicând nu te-ar putea cuprinde.

Aş vrea să fii Tu totul , eu nimic.



Şi mai doresc , o, Doamne sfinte

Să-mi dai statornicia

Pe care să n-o-nvingă nici valurile

Nici vecia,

Ca să rămân mereu pe stâncă

În miez de zi şi-n noapte-adâncă ,

Până atunci când faţă-n faţă

Ne vom privi cu bucurie :

Eu un nimic... Tu -Dumnezeu

Şi voi şopti cu frenezie

"Sunt un nimic , dar mulţumesc

Că mai iubit şi sunt al Tău."