Poezie Încumetare

M-am încumetat să scriu despre Tine,

Deşi cunosc atât de puţin!

Dar pentru că mâinile Tale divine

Mi-au întocmit acest chip creolin,



M-am încumetat să spun cine eşti,

Să-ncerc să Te dăltui pe-o foaie,

Simfonia inimii dumnezeieşti

S-o descriu într-o vorbă greoaie!



M-am încumetat să Te chem în ascuns

Cu buze cioplite din lut,

Iar Tu mi Te-ai dat îndeajuns

Cum n-aş fi sperat, nici crezut!



M-am încumetat, Doamne, sfios,

Fântâna luminii s-o beau

Şi-n sufletul meu păcătos

Ploi sacre acuma se vreau!



M-am încumetat în vas pământesc

S-adun mireasma sorginţii,

Să pot fără mască să cresc

Mai nalt şi mai drept, precum sfinţii.



M-am încumetat unei lumi să Te-arăt

Prin simplă faptă,-n vreun fel.

Mi-e jertfa un gram de omăt

Căci Tu, Dumnezeu, eşti... altfel.