Poezie LASAŢI MORMINTELE ÎN PACE

Nu puneţi pe morminte buchete de rubin

ce strălucesc petalelor din rozele cu viaţă;

ci un mănunchi cu spini sau doar un spin,

dacă celor morţi le-aţi oferit doar gheaţă...



Nu lăsaţi să cadă pe morminte lacrimi,

de la fereastra sufletului care doare;

mai bine o privire rece, doar cu spini,

pe huma ce cuprinde aceeaşi culoare.



Nu puneţi pe morminte coroane reci de flori,

nu rupeţi din splendoare un curcubeu uşor;

ci puneţi părerile de rău, prinse în culori

şi distrugeţi ura anilor care mai dor.



Nu zidiţi frumos mormintele pe care

nu le-aţi zidit cu piatră în conştiinţa voastră;

mai bine le uitaţi la ultima plecare

cum aţi uitat de ofilirea florilor din glastră.



Nu puneţi pe morminte pietre funerare

pe care nemurirea e-n litere de aur...

mai bine o plăcuţă cu litere doar clare

dacă cei trecuţi nu v-au fost tezaur.



Nu vizitaţi mormintele acelor ce în viaţă

au văzut lumina, fără lumina voastră...

lăsaţi-le mormintele în pace şi în gheaţă

şi când vă este dor, sau cade câte-o astră.



Nu puneţi pe morminte cuvintele nespuse

de dor sau de iubirea vieţilor ce-au fost...

vieţile, de moarte, au fost pe veci răpuse

şi sincer să-nţelegem că nu mai are rost.



Sincer să-nţelegem că-n viaţa muritoare

putem să prindem sensul şi viaţa viitoare;

doar pe pământ iubirea va fi nemuritoare

pentru viaţa care vine, după a morţii vale.