Poezie Gustoși

Cine sunt acei de care

Se dezgustă Tatăl Sfânt?

Cei ce nu dau ascultare

Întregului Său Cuvânt!



Nu-i destul să spui că crezi

Și să ai un trai religios,

Ci plin de har și de dovezi

Să mergi pe cale glorios



Împlinind Cuvântul Sfânt

Și fiind împreună lucrător

Cu Dumnezeu, pe pământ,

S-aduci rod nemuritor.



Urmând Calea și Adevărul

Adică pe Domnul Isus

Să ți se înmulțească rodul

Credinței date de sus.



De nu ești pe drumu-îngust

Cauza-i vreo neascultare

Și atunci, fiindcă n-ai gust

Vei fi călcat în picioare...



O credință ne-a fost dată

Și-avem prin Domnul Isus

Neprihănirea Lui, toată

Și un gust ceresc, nespus.



Asta, doar de-L ascultăm

Și cu toată dragostea

Pe a Lui urmă călcăm

Slăvindu-L de-a pururea.



Unde se păcătuiește

Gustul îndată dispare

Și Domnul nu părtinește

Pe acel ce gust nu are,



Ci îl va vărsa din gură

Ca și pe ceva alterat

Și-n pustiul plin de ură

Poate pieri, lepădat!



Sigur, toți păcătuim

Dar nu persistăm în păcat.

Zilnic ne tot pocăim

Și căutăm a trăi curat!



Dacă nu vrem să pierim

Ca Israel, în pustie,

În clocot să ne dorim

A trăi-o credință vie!



Să fim sare și lumină

Cât vom trăi pe pământ

Și Domnul o să ne țină

Vii în veci, în Ceru-I Sfânt.



Zaragoza 29/06/2012

de Ioan Hapca (Ionică)