Poezie LACOMIE

Mă întreb adesea , Tată

de ce jinduim aşa de mult

după fructele de mâine,

uitând că tot ceea ce avem nevoie azi

ne-a fost pus la picioare?



De ce ne strepezim sufletele

muşcând din ele?

durerile cu care ne înfruptăm

zi de zi

sunt doar fructele necoapte ale bucuriei

pe care le culegem prea devreme,

înainte ca dragostea Ta să le pârguiască

şi cumpăna Ta să ni le măsoare

cu înţelepciune.



...cele coapte şi dulci sufletului nostru ,

rămân suspendate în timp,

poveri scumpe ,

aruncate la coşul de gunoi

al vieţii...