Poezie Slujind Biserica

SLUJIND BISERICA



Slujind cu pasiune Biserica iubită

Slujim pe Cel ce este capul ei

El a venit la noi din sfera strălucită

Să scape omenirea de-ai lumii dumnezei.



Ea s-a format în focul jertfei sfinte

Cu-n scop anume: s-atragă la Hristos

Pe cei ce n-au gustat divinele cuvinte

Ce-arată calea spre plaiul glorios,



Ea s-a format în lupte şi-n necazuri

S-a oţelit să poată înfrunta

Agresiuni, prigoane şi talazuri

Să poată-n Adevăr, mereu, să stea.



Oricât a asaltat-o demonica oştire

În care Lucifer e-al ei strateg

N-a renunţat la ideal, nici la iubire

E unică, e-o taină-n Universu-ntreg...



S-a năpustit asupra ei cohorta

Făpturilor ce n-au nimic din Paradis

Cu gândul de a-i cotropi recolta

De-a o forţa pe drumul spre abis...



Dar a răzbit prin veacuri de urgie,

A triumfat în cruntele furtuni

Primind elan, curaj şi energie

Prin sacrificii, posturi, rugăciuni,



Căci temelia ei este Cuvântul

Ce va rămâne viu din veac în veac

Prin el şi-a-nsufleţit, mereu, avântul

Să-İ poată fi Părintelui pe plac.



Când şi-a-nceput lucrarea...era mică

Iar Lucifer gândea c-o va zdrobi

Dar s-a lansat în muncă fără frică

Pe cei încătuşaţi a-i dezrobi,



În ea domnea putere şi lumină

Venite de la Tatăl Creator

Cu consacrare, cu hărnicie de albină

Ghida pe fiii rătăciţi la Salvator...



Apoi crescură ca număr, influenţă

Recupera pierduţi şi le dădea

Atracţie pentru a Domnului prezenţă,

Tărie să izbutească-n vreme grea...



A smuls rataţi din bezna derutării

Le-a dat orientare spre Patria de Sus

I-a dezbrăcat de haina nepăsării

Şi i-a legat pentru vecie de Isus,



De la-nceput a răspândit seminţe

De adevăr, de pace şi-altruism

A onorat pe Salvator cu biruinţe,

Cu straie de hermină, flori şi eroism.



În slujba ei s-au dedicat fiinţe

Ce-au fost odată străine de Cuvânt

Ce nu aveau în inimi cereştile dorinţe

Si nu ştiau Cine-i Păstorul blând,



Dar Duhul Sfânt le-a transformat trăirea

Atunci când au decis să se predea

Şi-au înţeles că doar neprihănirea

Îi conectează cu eterna STEA.



Iar azi cu-aceeaşi sfântă dedicare

Biserica propagă principii de efect

În lumea în care e atâta dezbinare,

În mediu-acesta rece şi infect...



Se schimbă multe în lumea pribegiei

Ea-i neschimbată; e-aceeaşi ca-n trecut

Proclamă cu patos, cu simţul datoriei

Ce Dumnezeu a stabilit de la-nceput...



Şi astăzi ea-şi trimite mesagerii

La muncă pe ogor s-adune rod bogat,

Să pună-n oameni speranţa învierii

Şi râvnă pentru un trai înmiresmat...



Cu mult entuziasm ea dă încurajare

Celor lipsiţi de-un scop etern

Spunându-le de planul de răscumpărare

Prin care pot să scape de infern.



Solia dusă oriunde-n lumea mare

Poartă amprenta eternului Regat

Lansează pretutindeni a Cerului chemare

La trai evlavios alături de-mpărat.



În sânul ei poate găsi oricine

Comoara scumpă a traiului curat

Prin care îndrăgeşte stările divine

Şi tot ce dă Părintele glorificat.



Slujind Biserica ne facem datoria

Şi-L proslăvim pe-al nostru Creator

Veniţi români să-nflăcărăm credincioşia

Ştiind că-n Paradis e-al nostru viitor!,



C-aşa vom activa cu-ncredere deplină

Să o păstrăm şi azi ca bastion

Pentru acei ce-au vrut la har să vină,

Pentru acei ce îndrăgesc viaţa din Sion.



Amin!



George Cornici /14 August, 2007