Poezie CEA MAI MARE

CEA MAI MARE



1.Corinteni 13.13"Acum dar rămân aceste trei:

credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea."



Urmăriţi dragostea şi-n dragoste umblaţi,

Numai dragostea-mplineşte iubirea dintre fraţi.

Ea e plină de bunătate, îndelung răbdătoare,

Ea îţi alină durerea şi e mereu iertătoare.



Dragostea nu se bucură de nelegiuire,

Nu se gândeşte la rău, pentru că ea e iubire.

Nu se laudă şi nu se umflă de mândrie,

Ea te-nalţă, şi te poartă spre veşnicie.



Nu se poartă urât şi nu batjocoreşte,

Nu caută folosul ei, la nevoie se jertfeşte.

Nu se mânie şi nu ţine la supărare,

Ea întotdeauna e gata de iertare.



Ea suferă orice batjocură, nu se răzbună,

Nu defăimează, întotdeauna are o vorbă bună.

Acoperă totul, suferă alături de cel lovit,

Nădăjduieşte-n salvarea celui zdrobit.



Crede în mântuirea în chip desăvârşit,

Izvorâtă-n flacara iubirii pe cruce dăruit,

Emanată dintr-o dragoste neţărmurită

Pe altarul mântuirii desăvârşită.



Dragostea înfrânează limba, clădeşte,

Ridică pe cel căzut şi slab, nu zdrobeşte.

Înnobilată-n altruism, ea uită de sine

Şi viaţa curată şi neîntinată o ţine.



Nu judecă, nu cleveteşte, nu e bârfitoare,

Dragostea ascultă, îi blândă şi e-ndurătoare.

Nu face rău la nimeni şi nu pizmuieşte,

Nădăjduieşte-n Harul care mântuieşte.



Fără dragoste, nu-i adevărată credinţă,

Fără ea, să faci fapte bune, e cu neputinţă.

Nădejde, fără dragoste, nu poţi avea,

Mântuirea fără ea, nu o vei vedea.

AMIN!