Poezie MI-DOR

Mi-e dor



Mi-e dor de mine când eram copil,

Imi este aşa de dor!

A mele gânduri rău mă dor

Aminte când mi-aduc.

Din amintiri eu retrăiesc

Acele clipe de delir, ce par

Acum când anii au trecut,

Mai dulci, şi-ncet eu mă acopăr,

Cu-o pătură de amintiri!...

Copil când încă eu eram

Si după flori şi fluturi alergam,

In insectare şi buchete le-adunam.

Din taina cărţilor descopeream,

Poveşti cu zâne, zmei şi împăraţi.

O lume ce mă fascina.

O! Cât mi-e dor de ea!

Apoi când anii au trecut

Si eu mai mare m-am făcut,

Am înţeles cuvântul dor

Si-al lui substrat ascuns.

Acum mi-e dor, mi-e dor

De mine când eram copil!

Mi-e dor de tata, tare dor,

Un dor cumplit!

De toţi pe care i-am iubit

Si-acuma nu mai sunt!

Si mă apucă câte-un dor

De mări, de ţări, de alte plaiuri

C-aş vrea să pot să zbor,

Si chiar cu gândul zbor .

Mă-ntorc şi iar mi-e dor,

De mine când eram copil!

Mă iau în braţe, mă alint

Ca dorul să îmi treacă,

C-o să revin eu îmi promit,

În ochi îmi apar lacrimi,

La gândul că am fost copil,

Demult,..... odată.

18 aprilie 2007