Poezie Disper

Disper si mor



Stau seara-n dormitor si murmur

Suspine dese peste fata-mi curg

Siroaie vii de carne moarta numar

Adesea amintiri in minte le parcurg.



Cu pasii grei si fara de scapare

Merg in amonte dus de val usor

Inima-mi zbate prinsa in frustrare

Mai bine mor usor, decat sa mor!



Vai cum se-ncetosaza

De sete si de dor de vis frumos

Nu-i nimeni care sufletu-mi alieneaza

Doar plansul ma izbeste mai duios.



Imi plang amarul intr-o camaruta

Regretul il inghit si gem

Nu-i nimeni, nu-i, pe langa poarta

Si nu am nici pe cineva sa chem.



Tu unde esti, de ce-ai plecat?

Ma simt tradat, incatusat si umilit

In pieptul meu cutitul rugiit tu l-ai uitat

Ma simt ars de foc si de regrete-s mistuit.



Si stau si ma gandesc: De ce?

De ce ma mir, de ce sunt eu uimit?

Si fara de raspuns traiesc

Ba nu... fata de mine inca n-am murit!



Sunt condamnat sa mor chiar maine sus pe lunca

Si intre douz zile eu ma zbat

Caci maine-n zori, pe stanca Fara suflare voi atarna crucificat.



DB