Poezie Chemarea la datorie

A mai trecut o zi prin noi

Şi-n cea de mâine nu stim ce va fi

Ca nişte simpli călători

Ne îndreptăm grăbiţi spre veşnicii



Ca şi un tren ce-accelerează

E viaţa noastră pe pământ

Ce dintr-o dată deraează

Şi-o umbră-am fost, un nor luat de vânt



Prea scurtă este viaţa

Să te gândesti aici la bogăţii

Dar ai destul din timpul

Să te gândeşti la veşnicii



Ce ai adus in astă lume,

Şi ce vei lua când vei pleca

Ai adunat comorile divine

Sau vânt, ai strâns în poala ta



Stai pe un scaun şi asculţi cuvântul

Şi-ţi spui tu singur eu sunt pocăit

Dar azi te'ntrb tu ce faci pentru Domnul

Şi iară 'ţi spui să facă altul eu sunt obosit



Tu pentru Domnul nu vrei să lucrezi nimic

Să spui la alţii că există Dumnezeu

Sau crezi că Raiul e prea mic

Şi nu vrei nimeni să îţi ieie locul tău



Copii fraţilor sunt grav bolnavi

Şi pentru ei te poţi ruga

Ce semeni azi în rugăciunii

Aceeia 'n viitor vei secera



Te-aşteaptă fraţii în spitale

Să te întrebe când ai să mai vii

Ca să le spui de Sfânta cale

Te-aşteaptă azi românii din Menidi



Sunt mulţi care aşteaptă Vestea Bună

Şi o cântare le-ar aduce bucurie

Chiar şi o strângere de mână

Este chemarea ta la datorie.



Amin