Poezie CAND SPUI CA ESTI…

Când spui: "Iubesc pe Domnul",

iar tu-i urăşti pe fraţi,

Eşti ca şi păgânii,

ce nu-s răscumpărataţi.



Când cu-ndrăzneală zici:

"Eu sunt un bun creştin"

Iar viaţa ta precară,

e plină de venin,



Tu eşti ca lumea aceasta

ce zace în păcat,

Şi nu om smerit,

de Cer răscumpărat.



Când verşi în jurul tău,

cuvinte de tot felul,

Portretizezi un om

ce n-are-n ceruri Ţelul.



Când fapta-ţi este rea

iar vorba fără sare,

Provoci în Duhul Sfânt,

o vie întristare.



Când nepăsător priveşti

pe cel în suferinţă,

Gura-ţi baţi degeaba,

căci eşti în necredinţă.



Când zici: "Eu sunt pe Terra,

aici doar provizoriu,

Iar tu-ţi ridici palate,

ce spui e, iluzoriu.



Când tu-mplineşti din plin

cuvântul "metanoe"

Şi viaţa o să-ţi fie,

Cum fuse-odată, Noe!





Când tu trăieşti ce spui,

cuvântul lui Cristos,

Vor vedea în tine

tot chipul Lui frumos.

Amin

gh.b.09/07