Poezie Ziua cea mare (3)

Ziua cea mare



Se lasă ceaţa peste lume

Dar lumea nu pricepe.

Îndată goarna o să sune

Şi nimeni nu aude.



Fecioarele aţipite toate,

Cu candelele-n mână,

Au adormit pe rând

Şi nu mai au lumină.



Minunile lumeşti

Îşi pierd puterea.

Durerile trupeşti

Se înmulţesc cu vremea.



Pământul, ce l-ai stăpânit

Şi atât de crunt l-ai asuprit,

Plânge şi suspină

Că nu mai ai pic de lumină.



S-apropie ziua cea mare

Când vei da socoteală.

Vei spune cum ai stăpânit

Şi pentru cine ai muncit.