Poezie Trezeşte-te Adame

Trezeşte-te Adame



N-ai fost chemat

Sa-i cercetezi lucrarea!

Nici întrebat

Să poţi să-ţi dai părerea!



Şi tu eşti parte

Din lucrarea Lui.

Din El vin toate

Există, asta-i voia Lui.



În univers te-a aşezat

Pe-un scaun de domnie,

El te-a făcut împărat,

Ţi-a dat o împărăţie.



Ţi-a dat pământul ,

Peste el să stăpâneşti.

Ţi-a arătat şi pomul

La care să nu râvneşti.



Ai fost nechibzuit

Şi tot aşa-i rămas.

Atunci te-ai amăgit,

Te amăgeşti şi azi.



El vine către tine

Doi , trei, zece paşi,

Tu te dai la o parte,

Şi-n urma ta Îl laşi.



Pe genunghi El cade iară

În rugă cu durere,

Pentru tine să ceară

Încă un ceas de-ndurare.



La şarpe şi la pom,

Privirea-ţi aţintită,

Peste staturul tău de om,

Mândria te ridică.



-Trezeşte-te, Adame!

Căci vremea ta se duce.

Nu-i veşnicia-n lume

Se gată mărul dulce.



Vei fi chemat în faţa

Tribunalului de sus.

Şi ascultat să spui

Ce ai de spus...



Şi gând, vorbă şi faptă,

Îţi vor fii judecate,

Din întuneric la lumină

Scoase vor fi toate.