Poezie Toamnă târzie (1)

Toamnă târzie



E toamnă târzie

Aleea-i tristă şi pustie,

Privesc ce imagine grea,

Aleea şi inima mea...



Cineva, mă cheamă

Din lume afară,

Un dor mă apasă,

Mă strigă acasă.



Pe dinăuntru, mă arde,

Mă mistuie un foc

Ca rugul lui Moise,

Arde şi stă pe loc.



Ce să fac?

Mă chinuie-ntrebarea,

Putere n-am,

Cum să urmez chemarea?



-Primul pas e voinţă,

Făcut prin credinţă,

În smerenie şi umilinţă

Îţi dă biruinţă.



Puterea, ţi-o dă Dumnezeu,

El nu te lasă la greu.

Chemarea El ţi-a făcut

Dar tu, stai tăcut.



De ce nu-i răspunzi?

Ce-ai de pierdut?

Ce treabă mai bună

Ai de făcut?