Poezie Ingenunchiata

Privesc neincetat spre zenit,

Spre zarea albastra.

Privesc cu suflet cernit

Spre bolta mareata.



As vrea atat de mult sa dispar

Departe de tot ce e rau,

Dar oricat imi doresc, e-n zadar...

In viata mea domneste somnul greu.



Mi-e tot mai greu sa veghez

In noaptea cea grea si amara!

As vrea tot mai mult sa lucrez

Inviorata de ploaia de vara!



As vrea... sa intri Isuse, usor,

In inima mea si-n gand.

As vrea sa iti cant al meu dor,

Dar eu stau la fereastra si plang.



In jur e multa ura si durere.

Iubirea Ta cea sfanta, parca a disparut.

Desi luptam din greu pentru avere

Am pierdut... comoara ce-am avut.



Ridica-ma din starea asta rea

Si da-mi din nou a Ta putere.

Invioreaza-mi astazi viata mea

Si du-ma iar in turnul de veghere.



Vreau chiar acum la crucea Ta sa stau

Ingenunchiata si smerita.

Acum eu inima din nou Ti-o dau

Rugandu-Te sa speli si haina mea cernita.



Vreau azi sa cumpar de la Tine

Aur curat si pentru ochi o doctorie.

imbraca-ma cu in subtire

Si daruieste-mi azi prea sfanta avutie.



Curand Tu vei veni pe nori

Inconjurat de slava Ta cereasca.

Plutind pe un alb nor, straluctor,

Vei cobori in glorioasa dimineata.



De dorul Tau ma ofilesc...

Mi-e sufletul de jar ccuprins.

Vreau hainele sa-mi pregatesc

Si felinarul sa il tin aprins.



Eu Te astept, privind in sus

Stiind ca intr-o zi vei aparea.

Pe Tine Te iubesc , Isus,

Si vreau sa fiu mireasa Ta.