Poezie Samariteanul milostiv

Era un drum in vale

Srajuit de palmieri.

Pe el mergea agale

Un tanar cu poveri.



Valea era umbroasa,

Departe de lumina.

Nici nu zareai vreo casa,

Ci doar scaieti si tina.



Dar zareai aici,

Ascunzisuri sumbre

De fiare, si urzici,

Si parca mii de umbre.



El cobora agale

Sub marea lui povara,

Privind mereu cu groaza

La umbrele de fiara.



Se tot uita in urma,

Mereu infricosat

Si se gandea cu spaima

La greul lui pacat.



Deodata din desisuri

Si din locasuri sumbre,

Iesind din ascunzisuri,

Venira mii de umbre.



L-au dezbracat de haine

Si l-au lovit turbat.

I-au luat si vin si paine

Si-apoi l-au aruncat.



Acum sta langa drum,

Cu sangele-i curgand,

Cu viata numai scrum,

Plangand si-amar gemand.



Nu-i nimeni sa-l auda,

Sa-l poata ajuta?

El sta fara sa vada,

Plangandu-si soarta rea.



Dar iata ca apare

Un calator pe drum.

\"Te rog, adu-mi salvare!\"

Dar nu a fost un om bun.



Apare altu-n zare.

E tot grabit si el,

N-are timp de salvare

Si nici de...cer.



Aproape mort, in umbra,

Chiar fara sa mai spere,

Sta ghemuit, pe-o dunga,

Rabdand mut, in tacere.



Dar iata ca apare

Chiar langa el un OM.

El vrea sa-i dea salvare

Si-l ridica acum.



Cu mila il priveste

Si ranile ii spala,

Cu apa-l racoreste

Si-i leaga orice rana.



Pe un asin il pune

Si-l duce la hangiu.

Acolo ingrijiri primeste,

Iar astazi este viu.



\"Dar cine esti Tu oare

Iubit Samaritean,

De ai venit in vale

La mine, un sarman?\"



\"Eu sunt Isus, Mesia,

Ce-n lume am venit,

Ca sa aduc salvarea,

Caci mult eu te-am iubit\"



***

El a venit in lume

Si mult a suferit.

Murind apoi pe cruce

Pe noi ne-a mantuit.