Poezie O piatră

O piatră



Nu plînge, nu zice mă doare,

În drum călcată-n picioare,

O piară, strigă-n locul meu

Slavă, laudă lui Dumnezeu.



Mă opresc copleşit de uimire,

Ascult, cuprins de nedumeri

-Taci piatră! te rod să nu mai strigi,

Că sufletul şi inima îmi frângi.



Nu eşti ca mine ţărână păcătoasă,

Şi-n drum, şi-n zid eşti tot voioasă.

Să strig, să cânt mie mi-se cuvine,

Că pentru mine a fost Isus, şi vine.



Eu L-am vândut cu Iuda alăturat,

Eu L-am batjocorit şi L-am scuipat,

Trimis de mâna mea, biciul L-a lovit,

Cu păcatul meu L-am răstignit.



Strigarea pietrei, Isuse, dă-mi-o mie,

Acum cât încă vremea nu-i târzie

Şi timpul poate fi răscumpărat,

Ajută-mi, să m-apuc eu de strigat.



Eu să Te laud, numele să-Ţi cânt

Cu curaj şi putere prin Duhul Sfânt.

Eu că pe mine la Golgota m-ai salvat,

Eu că mie, viaţă nouă mi-ai dat.



Răstignit, tu ai răbdat calvarul,

Mie mi-ai şters cu sângele-Ţi păcatul

Nu-i nimeni ca Tine în cer şi pe pământ

Te rog, dă-mi putere să te laud, să-ţi cânt.