Poezie Tu şi Ilie

Tu şi Ilie



E greu când ţi-e încercată credinţa

Şi nu mai ai răbdare să aştepţi biruinţa.

Toată fiinţa-ţi străbate un vânt uscat

Şi-ţi pare că-n tine orice izvor a secat.



Doar groaza şi frica au rămas,

Te-ntrebi ce aduce următorul ceas.

Singur te simţi, uitat, părăsit

Nu mai eşti fiul iertat şi iubit.



Îţi par un vis, ce-ntr-o noapte ai visat,

Zilele frumoase ce-n urmă ai lăsat.

Zile în care cina-i doar tu şi Isus,

Orce întrebare, primea un răspuns.



În fiecare zi El făcea o minune,

La toată lumea ziceai c-o vei spune.

Atunci erai plin de Duhul Sfânt,

Acum te simţi gol, doar trup de pământ.



Hai să urcăm pe muntele Carmel

Cu Domnul, cu Ilie şi cu Israel.

Să vedem minunea pentru Numele Său

Prin Ilie, slujitorul lui Dumnezeu.



Să se aleagă, poporul Israel să vadă

Dintre doi Dumnezei, în care să creadă.

Dumnezeu adevărat, mulţimii S-a arătat,

Peste jetfa lui Ilie foc din cer a lăsat.



Să fugim de acolo împreună cu Ilie,

Drum de o zi, fugari prin pustie.

Să-l vedem sub enupăr şezând,

De la Dumnezeu moarte cerând.



Să numărăm câţi îngeri i-au slujit

Când el se credea singur şi părăsit.

I-au adus pâine, şi apă în ulcior,

L-au pregătit pentru drumul următor.



Să mai mergem dacă zici că poţi

Patruzeci de zile, tot atâtea nopţi.

Să urcăm pe muntele lui Dumnezeu,

Fără să plângi, să zici că ţi-e greu.

S-auzim sursurul blând şi subţire

Căci astfel Dumnezeu la Ilie vine.

Un glas i-a vorbit şi l-a ridicat

În altă lucrare de acolo a plecat.



Cată de înţelege starea lui Ilie,

Cât era durere şi cât bucurie,

După aşa minune făcută prin el

La care a fost martor întreg Israel.



Nu-ţi pierde speranţa, stai lângă Isus,

Umblă prin credinţă, aşa cum ţi-a spus.

Poate-i o ispită, poate-i o-ncercare,

Orice ar fi la Domnul are rezolvare.