Poezie Adevăr

Adevăr



În zadar te chinuieşti,

Ale lumii comori să dobândeşti.

Cînd tu şti şi ce bine vezi,

Azi le ai, iar mâine le pierzi.



Nu şti ce aduce ceasul ce vine,

Nu şti ce aduce ziua de mâine,

Te înşeli de crezi că mult ştii

Şi-ncerci cu lumea a te potrivi.



Lumea ai văzut e deşărtăciune,

Adevărul nicicând nu-ţi va spune,

Nu- ţi spune prntru că nu-l ştie,

Nici ce-a fost, nici ce-o să fie.



Adevărul, nu-l vei afla,

Cât timp lumea vei întreba...

Tu vezi cum vine şi pleacă fiecare

Când pleacă,nimic nu mai are.



Adevărul de-l ştii, îl duci cu tine,

Te scapă de moarte, cu tine rămâne.

Te trece prin moarte în veşnicie,

Pentru viaţă veşnică te învie.



Şi lui Pilat şi ţie ţi-a spus

-Adevărul Sunt Eu! Isus

Urmează dar Mielul Cel Sfânt,

Cu El să intri, să ieşi din mormânt!



Recunoaşte ,că eşti păcătos1

Că ai nevoie de iertare şi de Cristos.

Roagă-L pentru tine să mijlocească.

Prin El, Dumnezeu să te cunoască.



Şi planul Lui ce-L are cu tine,

În minte şi inimă ţi-l pună,

Veţi fi împreună în orice lucrare,

Planul tău mic, în planul Lui mare.



Atunci ,vei cunoaşte şi vei afla

Ce rost are în lume viaţa ta.

Spre o ţintă precisă vei merge

Din spini adevăr vei culege.



În ogorul cu grâu semănat,

De vrăjmaş, cu neghină amestecat,

Vei fi grâu ,cu boabe în spic,

În împărăţia cerească, nu cel mai mic.



Fiu înfiat de Dumnezeu,

Te va chema –Vino copilul Meu!

Vino la Mine! Vino turmă mică!

Împărăţia de ia, nu-ţi fie frică!



Ca un tată cu drag împarte,

Din moştenire ,a toţi face parte.

La toţi cei scrişi cu litere sfinte,

În Cartea Aducerii Aminte.