Poezie Bob de muştar

Bob de muştar



În piept am o durere

Mă ard a focului văpăi

Şi-aud suspine grele

Printre ale inimii bătăi.



De groază şi durere cuprins

Greu sufletu-mi se zbate,

Din trupul de carne închis

Ar vrea să iasă, dar nu poate.



Aş vrea să spun o rugă

Dar plânsul mă înneacă,

Îmi pare că nu poate s-ajungă

Cuvintele de plâns să treacă.



Să urce la cer, să se înalţe

Şi Domnul să le primească,

Să mă cuprindă cu-a Lui braţe

În mângâierea cerească.



Să-i ceri puţină credinţă

Cât bobul de muştar,

Să pună-n mine voinţă

Câte boabe-n hambar.



Să pot să merg mai departe

Din drum să nu mă opresc,

Să nu las, să pun deoparte

Lucrarea ce mi-a dat s-o sfârşesc.



Şi orice lucrare El îmi va da

S-o pot face, s-o pot termina,

Să am putere să pot răbda

Orice ispită mă va încerca.