Poezie Suntem invitaţi

Suntem invitaţi



De ce-am bătut la poarta ta?

Ştiam că asta vei întreba,

C-aşa am întrebat şi eu cândva

Pe Cel ce-n poarta mea bătea.



Nu i-am răspuns, El n-a încetat să bată

O zi întreagă şi-apoi noaptea toată,

La poartă zorii zilei L-au găsit

Îndurerat, plângând şi obosit.



Când soarele ardea mai tare

În arşiţă, căldură mare,

Stătea acol, la poarta mea,

Bătea, bătea, nu se oprea.



Au fost şi ploi şi frig apoi

În vântul rece, în apă şi noroi

Stătea drumeţul tot în poartă

Răbda şi nu-nceta să bată.



Şi i-am deschis apoi într-un târziu

Că-n jurul meu totul părea pustiu,

Se-auzea doar ecoul, în liniştea nopţii

Bătăiilor ce încercau din nou tăria porţii.



Iar când i-am întâlnit privirea

Adânc mă încercă nedumerirea,

Un sentiment plăcut, necunoscut

Toată fiinţa mi-a umplut.



Priveam la faţa Lui senină

În noapte, plină de lumină

Iar sufletu-mi se întreba hainul

Cine să fie oare, străinul?!



- Al meu stăpân e-un împărat!

La nunta Fiului El te-a chemat!

Să te invit am fost trimis la tine

Răspunsul dă-mi, te rog fă bine.



Cu mâna tremurând luai scrisoarea,

Ce mâna Lui de la-nceput îmi întindea,

Mesajul tainic încet,încet pătrunde

În faţă o cale nouă îmi deschide.



Şi inima şi sufletul răspuns-au Da,

Venim, venim cu toţi la nunta Ta.

În sus El a privit şi a chemat,

Un porumbel pe braţul meu s-a aşezat.



- El va duce răspunsul la împărat

Acum că-l stiu şi l-am aflat.

Iar Eu am să rămân cu tine

Ca să te pregătesc până ce nunta vine.



Pin lume o să mergem amândoi,

Prin întuneric, ceaţă, frig şi ploi

Căci în odaia de nuntă pregătită de-mpărat

Încă mai sunt locuri ce nu s-au ocupat.



De aceea astăzi stau la poarta ta şi bat

Venit-am să-ţi spun: - Şi tu eşti invitat!

La nunta Fiului de împărat

Dar nu-ţi pot spune până când

Răspunsul tău e aşteptat.