Poezie La răscruce de drum

La răscruce de drum



La răscruce de drumuri stau

Stau trist, îngândurat şi vreau

Să îmi spună cineva pe unde să mă duc

Să îmi arate pe care drum s-apuc.



Pe-o-creangă singuratic ciripea

Un porumbel, că mă chema-mi părea

Se-ndepărta şi iar s-apropia

Albul din pene în juru-i lumina.



Un stol de păsări colorate

Vesele zburau, cântau şi adunate

În jurul meu, când se strângeau

Cu ciripitul lor mă zăpăceau



Şi părea că ele îmi arată

Un drum, o cale adevărată,

Nedumerit eu le priveam pe toate

Drumuri, porumbel şi păsări colorate.



Iar mintea mea amar se chinuia

Cu inima şi sufletul se sfătuia

Fiecare îşi spunea a lui părere

O susţinea cu argumente şi putere.



De miile de glasuri încântată

De frumuseţea culorii fermecată

Inima-mi s-a lăsat înduplecată

Şi-am hotărât că lupta-i câştigată.



S-au adunat în stol, mergeau în faţă

- Hai, vino, te bucură de viaţă

Pe drumul lor, să mergi mă îndemnau

În urmă să privesc nu mă lăsau.



Privirea mi-am întors-o roată

Ca să cuprindă zarea toată

Ce peisaj, ce strălucire, ce lumină!

- Sunt ale tale toate, în faţa lor te-nchină!



Te du mai departe ,de ce te-ai oprit?

La ureche o voce dulce mi-a şoptit.

Dar de pe frunte, simt c-o picătură

Curge peste obrazi apoi îmi cade-n mână.



O lacrimă! mă-ntreb a cui să fie oare?

Şi cu privirea am cercetat în zare,

Am tresărit când nu departe am văzut

Albul porumbel, l-am recunoscut.



Mai tare îl vedeam că strălucea

Din ochii limpezi lacrimi îi curgea.

Am înţeles de mila mea El plânge

Şi odurere adâncă inima- mi cuprinde.



Plângeam şi eu , căci am văzut

Cât m-am îndepărtat, cum am căzut.

Am stat aşa şi am zăcut, n-am mai avut

Curaj să îmi ridic privirea-n sus.



De-o veşnicie îmi părea că stau aşa

Şi nimeni, de mine milă nu avea,

Mă chinuiam amar şi aş fi vrut să mor

Când mi-a secat a lacrimi izvor.



Oadiere uşoară de vânt simţi că vine,

O mângâiere, un fior că mă cuprinde

-Cu tine-am fost şi sunt, nu plânge,

Le şterge toate al Meu sânge.



De îţi aduci aminte şi te căieşti,

Unde-ai căzut şi de te pocăieşti,

Iertat vei fi şi iar la drum porneşti,

Cu Domnul, căci copilul Lui tu eşti.